tag:blogger.com,1999:blog-49037363589526203882024-02-08T11:41:12.932-08:00Born in RomaniaKostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.comBlogger18125tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-89007588683874369272015-10-21T07:01:00.001-07:002015-10-21T07:01:37.177-07:00Avem o strada... Are si parcari... Cum procedam?Pai uite cum se procedeaza in Sectorul 6 al Bucurestiului. Mai exact in Militari. Si mai precis, gard in gard cu Politehnica.
Stiti cum? Pai, se ia o zona de alei intre blocuri. Ma refer la Baia de Aries - Politehnicii. Blocuri multe, cu cate 10 etaje, zona bine "motorizata" in care domnii primari de sector de vreo 2 legislaturi ne pacalesc ca monteaza parcari etajate. Sa existe locuri suficiente de parcare fara sa fie blocate trotuarele asa cum se intampla in prezent. Strazile astea sunt asfaltate si construite pe la sfarsitul anilor 70. Vreme cand, pentru cine stie, INCA se lucra bine in constructii.
Asadar aveau ale naibii niste fundatii solide de beton de vreo 50-60 de cm, care in cei vreo 35 de ani de cand au fost asezate s-a facut tare cum e granitul si solid. E drept, asfaltul de deasupra - varza! Ultima data a fost partial inlocuit prin 2003-2004, prin gratia binevoitoare a nu stiu carui stab care pe atunci INCA locuia in zona.
Vine deci primaria si ce face? Sa rada asfaltul si sa puna unul nou? Sa repare? Nuuuu... Prea simplu si prea usor! Vine cu o echipa de excavatoare cu pickhamere si cu incarcatoare frontale si camioane de 12 tone uriase, pe aleile late de 5 metri pe care cu greu incap 2 masini una langa alta. Si se apuca si elimina tot pana la pamant. Va imaginati cumva ca face asta pe vreo 2 alei si pe urma le lucreaza si incepe la altele? NUUU! Pe vreo 5-6 si tot sparge la ele de pe la sfarsitul verii. De pe la jumatatea lui august. N-au terminat inca. Se sparge in continuare. Deja, ultimele ploi au transformat cartierul nostru intr-un soi de mlastina... N-avem strazi ci doar niste sleauri de pamant cam cu vreo 60-70 de cm sub nivelul intrarii in bloc. Si nu prea mai sunt nici trotuare. Ba au spart chiar si aleile catre ghenele de gunoi (ce-or fi avut cu alea e greu de priceput). Asta desigur, in plina toamna. Ca uite, azi- maine da Dumnezeu si ninge si dupa aia.... Na! Nu mai putem pune beton ca ingheata. Si nici asfalt... Si o sa asteptam pana la primavara. Cand n-o sa avem bani. Si pe urma pana la vara ca doar e an electoral, si nu e timp de prostii... Si-o sa vina iar toamna, o sa votam si pe urma... totul o sa mai inghete inca o iarna asa cum e acum... Da-i dracului de cetateni. Ce conteaza ca le bubuim cu pickahemerele in cap de la 8 la 6 seara 2 luni, ce conteaza ca batranii fac infarct ca nu se pot odihni si copiii urla? E mai important sa scoata un "ce profit" ca acus' vine 2016 si din ce finantam partidul?
Dar nu-i nimic. In fiecare duminica, toate batranele din cartier se duc la biserica. Si aprind lumanari saracele... Si se roaga. Sa ... stiti voi ce sa se -ntample. Zau de nu ma duc si eu saptamana asta!
Pana la urma din toate, l-o ajunge unul... Macar unul. Chiar si cel mai bland si tot o sa ne simtim razbunati!
Uf!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-76634774303384353502015-08-31T12:53:00.001-07:002015-08-31T12:53:15.482-07:00Despre ecologie, incalzire globala si nu numai...Dacă prin cine ştie ce minune, cineva citeşte blogul ăsta, o să mi-o iau mai ceva ca la postarea cu vehiculele pe două roţi.
Sunt în general de părere că facem prea multă zarvă cu ecologia. În indiferent ce mod am privi lucrurile, ştiinţific sau religios, planeta asta e a noastră. Adică a oamenilor. Ce facem noi cu mediul înconjurător e treaba noastră. Atâta vreme cât nu ne otrăvim singuri, totul pare ok. PARE! Sigur, mi s-ar părea destul de normal ca şi nepoţii mei să vadă tigrii vii.. Nu neapărat si în libertate. Un tigru liber, în epoca suprapopulării este un lux pe care curând omenirea nu şi-l va mai permite. Este cazul să înţelegem asta. Cu excepţia fericitului caz în care vom reuşi să colonizăm alte planete, comparabile cu Pământul, lucru care sincer, nu are şanse să se întâmple prea curând în altă parte decât în romanele SF, nu văd cum ne vom permite să folosim suprafeţe uriaşe de teren, pe care ar putea trăi şi de pe care s-ar putea hrăni oameni, pentru a creşte tigri, rinoceri, elefanţi sau, de ce nu, balene.
Mai devreme sau mai târziu, probabil, vor dispare cu toatele, întâi cele mari si apoi cele mici. Dacă vom păstra mostre de ADN poate cândva vom putea să le reconstituim. Nu ştiu foarte bine în ce scop, dar fie...
Şi uite-aşa ajungem la marota preferată a ecologiştilor - încălzirea globală.
Generată, după opinia lor, de oameni. De specia asta amărâtă care abia a învăţat să spargă atomi şi nici asta nu ştie să facă foarte bine.
Ardem combustibili fosili. Mă rog, aşa le spunem noi. Cât or fi de fosili nu prea ştim, fiindcă deocamdată nu ştim exact cum se produce sau cum s-a produs petrolul. Şi nici dacă nu cumva încă se produce.
E aici o adevărată încâlceală de interese... Interesul creşterii preţurilor şi al profiturilor, interesul sabotării sau împiedicării dezvoltării de surse alternative de energie. Pe de altă parte, tot noi plătim şi "cercetările" în domeniul energiilor alternative. Fără să ne pese de lucruri pe care deja le avem. Cum ar fi cercetările lui Nicola Tesla. Sau pila Karpen. Sau... motorul cu randament de 70%. Sau multe altele. De ce? Pai... s-ar strica echilibrul economic mondial. Care şi-aşa e cam dezechilibrat.
Şi uite, încet-încet ajungem la încălzirea globală... Care, zice lumea, ar fi generată şi amplificată de om.
Cum? Păi producem prea multe gaze cu efect de seră... Aşa de multe încât unii disperaţi se apucaseră să monteze filtre cu carbon activ pentru ca pârţurile oilor australiene sau ale vacilor din Argentina să nu producă încălzirea globală... Poate ar trebui să interzicem consumul de fasole şi să introducem tratamentul obligatoriu pentru colita de fermentaţie...
Ce importanţă are că suntem încă foarte primitivi. Ştiţi câtă energie consumă omenirea într-un an? Aproximativ cât primesc de la Soare 100 Kmp de teren într-o zi însorită de vară. Ştiţi cât bioxid de carbon degajă activităţile umane într-un an? Inclusiv respiraţia şi... mă rog... eliminarea de gaze... Păi cam cât "respiră" într-o noapte 1500 Kmp de ocean. Da. După vulcani, oceanul planetar e cel mai mare generator de codoi (CO2). Cine din ocean? Algele verzi, unicelulare care produc oxigen prin fotosinteză ziua dar respiră oxigen şi produc CO2, noaptea.
Se încălzeşte Pământul... E oare vina noastră? Sau un fenomen natural, fără legătură cu oamenii? Mai degrabă aşa stau lucrurile dacă ne uităm nu mai departe de în urmă cu vreo 1000-1200 de ani. Pe vremea aceea, de prin secolul 7 până prin secolul 12, în emisfera de nord s-a desfăşurat ceea ce s-a numit în vremurile moderne "Optimul climatic nord-european".
Adică o climă atât de caldă încât în Anglia creşteau viţă de vie şi caişi. Şi nu doar în Anglia. Atunci şi-a primit Groenlanda numele. Groen - Land - Ţara Verde. Asta fiindcă pe atunci era acoperită de păşuni şi păduri, cam cum e astăzi Suedia sau Finlanda.
Şi Labradorul, peninsula îngheţată a nordului canadian, a fost numit Vinland - Ţara Vinului. Aici creşteau pomi fructiferi şi viţă de vie. Cine le-a numit aşa? Păi vikingii, care descoperiseră şi colonizaseră aceste teritorii. E drept, aşezările îndemeiate de ei au dispărut câteva secole mai târziu, când a început Mica Eră Glaciară, o perioadă de geruri şi ierni aspre, care a ţinut până prin secolul XIX şi ale cărei efecte au început să dispară cu adevărat abia odată cu a doua jumătate a secolului XX. A culminat prin secolele XV-XVII cu ierni atât de aspre încât Marea Nordului şi Canalul Mânecii îngheţau, atât de solid şi de complet încât negustorii olandezi traversau în Anglia cu mari sănii trase de câte patru perechi de boi, la vreme de iarnă. Şi dacă îl citiţi pe Dickens o să vedeţi o imagine a Londrei cu zăpezi şi geruri siberiene la vreme de iarnă. Cu sănii, pe străzile înzăpezite. Unde sunt astea astăzi? Londra se bucură de o climă blândă. Ninge rar şi când se întâmplă să cadă mai mult de 1-2 cm de zăpadă, se declară stare de urgenţă naţională şi lumea stă acasă... Toate astea se datorează activităţii umane? Nu cred. Cred mai degrabă că ştiinţa noastră primitivă, care nu înţelege foarte exact CUM funcţionează atmosfera terestră şi care nu e în stare să prevadă vremea cu precizie pe durate mai mari de o săptămână, încă nu înţelege totul.
Aşa că iată! Încă un prilej să se îmbogăţească unii şi să sărăcească alţii. Alte elite. Alte oligarhii...
Până când? Păi până când o să răbdăm, speriaţi şi înfricoşaţi de spectrul atotputernic al încălzirii globale...
Ca de obicei în ultima vreme, cunoaşterea e iarăşi folosită pentru a subjuga, a exploata şi a conduce. Asta să fie menirea ei? Oare?
Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-30152781539481911362013-09-17T12:21:00.000-07:002013-09-17T12:21:20.810-07:00E toamnă iar...E (din nou!) toamnă. Suntem deja în a doua jumătate a lunii septembrie. Perioada aceea din an când ultimele rămăşiţe ale verii se transformă în toamnă. Când dimineţile întârzie, ca un şcolar leneş şi serile vin mai devreme. Când frigul (răcoarea?) dimineţilor te obligă să-ţi pui un pulover, iar căldura de la orele prânzului te obligă să-l dai jos. Când nopţile încep să tacă. Da, am zis nopţile încep... să tacă. Diferenţa între o noapte de (să zicem) 25 august şi una de 20 septembrie nu e neapărat temperatura de afară. Nici durata. Nu. E... tăcerea. Încet, zvonul continuu şi zumzetul puternic al greierilor începe să dispară. Sunt dimineţi târzii şi uneori tăcute. Un entomolog ar zice că e un fenomen normal, că frecvenţa cu care greierii îşi freacă elitrele pentru a "ţârâi" e direct proporţională cu temperatura. Şi că frigul îi face să "cânte" mai încet, mai rar sau chiar... deloc. Mie îmi place însă gândul că asta o face toamna. "Cri, cri, cri, toamnă gri...". În fiecare an ne ia pe nepregătite, la început e îmbrăcată şi arată aidoma verii, pe urmă ne păcăleşte cu fructe, legume şi coşuri pline de roade, pentru ca la final să ne lase "ploi mărunte, frunze moarte, stropi de tină... guturai". Si sa se încheie sadic cu primele zile geroase şi goale ale iernii. Eh... ce să-i faci. Ne zgribulim în plapumă, culcuşim cana de ceai fierbinte între palme şi oftăm a pagubă. Mai sunt atâtea luni până la primăvară... Cri, cri, cri... toamnă gri! Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-6220967531426041922012-05-18T15:52:00.001-07:002013-09-17T12:09:27.625-07:00Sanatatea in vremurile noastre...Sigur, sanatatea e marea problema a secolului. Nu armele nucleare, nu proliferarea violentei (de fapt, statistic vorbind violenta e mult mai putin prezenta in vremurile noastre decat spre exemplu in viata oamenilor din Evul Mediu). Doar ingrijirea sanatatii. Atat. Au disparut aproape complet medicii de tara care erau in stare sa umble o zi si o noapte cu sareta trasa de cal ca sa ajunga la un amarat de cine stie unde intr-o incercare adesea inutila de a-i salva viata. Nu. Medicul secolului 21 are cabinet si calculator. Adresa de posta electronica. Are fise. Are o gramada de lucruri. Dar nu mai are spiritul de apostolat. Stiu, multi o sa-mi sariti la beregata... Cred insa ca, atata vreme cat ingrijirea sanatatii e o afacere (si cati nu stim medici care au intrat in meseria asta doar fiindca "se castiga" - daca nu curge, pica!), asadar, atata vreme cat ingrijirea sanatatii constituie o afacere, adica se face pentru si "pe" bani, n-are sanse sa devina ceea ce ar trebui sa fie: ingrijirea trupului si a sufletului. Daca ati fi o companie farmaceutica ce-ati face? Ati produce un medicament care VINDECA? Adica o pilula - o iei si gata! Te-ai facut bine! Sau... unul care amelioreaza: o iei, si te simti bine cata vreme iei pastila? De ce oare sunt firmele producatoare de medicamente printre cele mai bogate din lume? De ce medicii sunt printre cei mai bogati cetateni? Si nu ma refer la exceptii ci la MEDIE! Nu ma deranjeaza evidenta prosperitate materiala a celor ce ar trebui sa ne ajute sa ne "facem bine", ci modul in care aceasta e dobandita. Ma deranjeaza lipsa generala de respect fata de pacient. O spun ca si fost (probabil si viitor) pacient. Nu comentez maruntul fapt ca, de fapt, meseria de medic, cea de dascal si cea de preot ar trebui sa fie deschise doar celor cu vocatie. Cu o chemare adevarata pentru apostolat si cu dragoste reala pentru semenii lor. Oameni dispusi sa renunte la bunastarea personala pentru cea a semenilor lor. Oameni asa cum ii vedem in filme si cum arareori ii gasim in viata. Notati ca n-am spus "nu-i gasim" ci doar "arareori ii gasim". Prea arareori...
Atat! Inchei doar, amintindu-va ca, in China antica, medicul era platit de "pacientul potential" cata vreme acesta era sanatos. Daca se imbolnavea, medicul il platea pe pacient, iar cheltuielile ocazionate de tratament erau tot in sarcina medicului. Nu vi se pare echitabil? Si noi ii platim pe medici chiar si cand suntem sanatosi. Cei din sistemul de stat sunt platiti din impozitele noastre. Si chiar si cei de la "privat" isi iau o buna parte din plata "legala" (nu "plata informala"), din impozitele pe care le platim cu totii. Problema e cand ne imbolnavim. Tot noi platim. Si cand medicii gresesc... culmea! Nu se intampla nimic. Chiar si cand "gresesc" intentionat. Vezi cazul Ciomu. Nu vreau sa fiu inteles gresti. Acesta nu e un rechizitoriu. Nu e o diatriba antimedicala. E doar aratatul obrazului cu degetul. Atat!
Sper doar ca, acolo unde sunt, medicii (cea mai mare parte) se pot privi in oglinda. Cu bine!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-58617212333528590592009-02-07T14:39:00.000-08:002009-02-07T14:51:29.585-08:00De ce sunt împotriva vehiculelor pe două roţiŞtiu ca multă lume o să-mi spună că sunt un nesimţit, că motocicleta, motoreta sau scuterul poluează mai puţin, că aia, că aia... DAR!!!!<br />1. Motocicletele şi scuterele sunt nesigure! Chiar şi o muscă poate să-l dezechilibreze pe un motociclist. La o frânare mai violentă se poate da peste cap. <br />2. Nu are nici un fel de protecţie a pasagerului sau conducătorului.<br />3. Menţinerea sa în stare de "rulare" depinde de viteză. Momentul cinetic al roţii este cel care ţine motocicleta verticală. <br />4. E foarte greu de manevrat, mai ales la viteze mari şi la mase mari. Nu există posibilitatea dotării cu mecanisme de tip servodirecţie ca la maşini. Şi adesea, o motocicletă mare cântăreşte aproape cât un Tico ori un Smart.<br />5. Oprirea e o chestie de noroc. Dacă la 60 de Km pe oră, rulând în coloană în spatele unei maşini, maşina din faţă frânează brusc, motociclistul se înfige în bara din spate a maşinii.<br />6. Pe teren umed, alunecos ori pe vânt e curată nebunie!<br />7. E bună ca şi metodă de verificare a îndemânării, dar ca mijloc de transport curent e o tâmpenie!<br />8. Dacă se sparge un cauciuc chiar şi la 40 pe oră înseamnă dezastru.<br />9. Un impact moderat, la 40-50 pe oră înseamnă adesea rănire gravă.<br />10. La 80 pe oră înseamnă deces.<br />11. Sunt periculos de rapide.<br />12. În condiţii de ploaie sunt pur şi simplu sinucigaşe.<br />Atât!<br />Judecaţi voi restul! Nici nu mai comentez ce fel de oameni conduc în general motociclete: tineri vitezomani, cu figuri în cap. Trebuie să fie interzise! Sunt un pericol pentru ei şi pentru trafic!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-66376848679433435562008-12-22T06:45:00.000-08:002008-12-22T06:53:38.648-08:00Vine Moshul...... din nou! <br />Cel de-al patruzeci si saselea Craciun din viata mea se apropie cu repeziciune!<br />Ce mi-as dori de la Mos? Sanatate! Pentru mine si cei dragi.<br />E cea mai mare comoara! Cel mai nepretuit dar!<br />Si cel la care renuntam cu cea mai mare usurinta... Prea adesea...<br />Craciun fericit si la multi ani!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-12498204618087656022008-10-21T00:33:00.000-07:002008-12-22T06:50:43.865-08:00Traficul in Bucuresti...Sunt sofer. Ce sa fac... asta e!<br />Zilnic, ma urc la volanul Loganului proprietate personala (cumparat cu banii jos, monsher! - atat imi permit, atat imi iau) si iau "in piept" cei 4 Km pana la serviciu.<br />Nu! Va rog sa nu ma luati cu ecologie, transport in comun si biciclete. Am mers pe beciucleta pana la 35 de ani. E o chestie tare naspa sa intri in birou la ora 9 mirosind deja a transpiratie. Si tare as vrea sa va vad mergand pe bicicleta prin Bucuresti imbracati in costum. Ori macar cu pantaloni de stofa, camasa si cravata.<br />E o mare tampenie! Iar in RATB... e si mai naspa!<br />Vara crapi de cald, iarna te coci de frig. Asta in timp ce incerci sa iti pastrezi echilibrul tinandu-te cum poti de barele jegoase, pline de ceva ce nici nu incerci sa identifici... unsuros si negricios. Brrrr!<br />Asta e!<br />Eu unul raman la masina. Pana cand o fi interzisa sau pana cand Pamantul va binevoi sa ne trimita pe toti la dracu'...Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-37189968966703513752008-09-16T05:42:00.000-07:002008-09-16T05:51:41.347-07:00Din nou... toamna...A trecut si vara... Aproape ca n-am simtit-o... Timpul pare sa-si fi accelerat curgerea in anii din urma...<br />Toamna asta ne-a luat cam din scurt. Direct. Ca o lovitura de pumn in falca atunci cand esti cu garda jos. Frig, ploaie, vant. <br />Nesimtire. Soferi cu tupeu. Elevi care traverseaza strada in carduri pe unde le da prin cap. Pensionari care sprinteaza de pe trotuar drept in fata masinii. Motociclisti care se plang ca nu-i vad conducatorii auto cand fac slalom pe autostrada la peste 150 pe ora... Si iar, Romania! Un amestec deconcertant de neseriozitate si permanenta. De nesimtire si puritate. De balcanism si latinitate. Nici nu stii daca sa o urasti. E ca si cand ai da pumni intr-un zid de cauciuc. Romanul sta cu chirie in 2 camere in Militari si isi cumpara Passat in leasing, tunat second hand din Germania... Are o slujba de kko dar e la stat, asadar poate... sa stea!<br />S-au umplut iar hipermarketurile. Nimeni nu-si mai ia rechizite de la librarie si nici haine de la magazinul de confectii. De asemenea, macelariile s-au cam desfiintat si nu le merge bine nici buticurilor... Totul se ia de la supermarket. Branza, adidasi, salam de vara, biciclete, calculatoare, uniforme scolare, caiete, carioci, pahare, paine... O fi bine? O fi rau? Este, oricum... <br />Si te-apuca asa, deodata un soi de tristete si de nostalgie, de-ti vine sa te-mbraci in camasa "pepit" apretata, si sa-ti pui pantalonii aceia din stofa de lana, intepatori, sa incalti pantofii noi, lustruiti de tata de cu seara, sa apuci de toarta ghiozdanul mirosind a piele noua, a vinilin si a cerneala de tipar si sa fugi spre scoala. Suna clopotelul! Toamna frumoasa...Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-63005756289473085362008-04-14T09:22:00.000-07:002008-04-14T10:20:44.767-07:00In vizita... la rudeE teribil timpul...<br />Duminica... zi calduroasa, frumoasa, de vara.<br />Hai sa mergem... la plimbare. <br />Plecam pe la zece catre un oras teleormanean de unde este originara mama.<br />Mai am acolo rude, prin alianta. Veri. Sau cel putin asa cred...<br />Ne oprim intai la un magazin, de unde luam ceva alimente (faina, orez, zahar, ulei, fructe, dulciuri, branzeturi) ca pentru niste oameni sarmani si batrani inainte de sarbatori.<br />Ne indreptam spre iesirea din oras pe Soseaua Alexandriei. Pentru cine nu stie, asta e in capatul Caii Rahovei... Trec cu greu de zona Pietei Rahova. Toata lumea traverseaza buluc pe unde ii trazneste prin cap. In fine... ies pe Sosea... Drumul destul de bun... Doar ca traverseaza o gramada de localitati, iar pe langa Bucuresti toti parcheaza pe unde le tuna. Ajung la un moment dat in Bragadiru sa merg pe sensul celalalt. Sensul meu de mers (2 benzi) e tot ocupat de masini parcate. Dubla parcare. Tripla parcare, ba chiar si cvadrupla... daca o fi existand asa ceva... In fine... taranii tot tarani.<br />Ajungem in Alexandria, destul de usor. Drumul surprinzator de bun, desi are doar o banda pe sens cea mai mare parte. Trafic putin. 3-4 masini vizibile la un moment dat. Drum drept, ca tras cu rigla pe 70% din lungime. Multi marlani si figuranti dar asta e... asa e in sud...<br />In Alexandria, GPS-ul sughita de cateva ori dar reuseste intr-un final apoteotic sa ma scoata pe DN52 catre Turnu Magurele. Drum mai prost dar inca bun, mare diferenta de drumul dintre DN1 si Targoviste din episodul trecut...<br />Fara crapaturi sau gropi. Doar denivelari, ca niste valuri pe toata latimea soselei. Nu dupa mult timp Rodica imi cere sa incetinesc. Are... rau de mare. O doare capul si-i vine sa verse. Nu merg cu mai mult de 60 la ora. Dupa circa o ora ajungem la Turnu Magurele... Priveliste placuta a orasului... care pare mai degraba un sat. Revad in minte amintirile de la ultima vizita pe aici. Aveam cred, 6 sau 7 ani... Intrarea in oras e de sus, de pe dealuri. In oras, drum foarte prost. Gasesc strada pe care o caut. Ciudat! In amintirea mea era imens de larga... Acum e doar cat aleea dintre blocuri pe care locuiesc...<br />Intr-unul dintre blocurile din fata, inmormantare. Un tanar, probabil o celebritate locala. Toata strada aproape e blocata de lume. Cred ca pe putin 1000 de oameni. Cu greu ma strecor sub privirile dezaprobator curioase ale celor prezenti. Parchez ceva mai deoparte si o las pe Rodica in masina. Ma duc catre numarul pe care il stiam... SURPRIZA! Gard de tabla zincata, pe schelet din teava patrata. Casa renovata noua, dar tot cum o stiam, cu spatele la strada, imediat langa gard... intrarea putin in dreapta. Poarta noua, frumoasa, balamale noi. Numar metalic de alama pe poarta. <br />Nu se poate... doar daca s-a mai mutat cineva cu ei... De unde sa fi avut ei bani sa renoveze... Prin poarta vad o gradina minunata, cu gazon verde si multe, multe lalelel inflorite. Sun. Inca odata. Apare o femeie, cam la 40-45 de ani, micuta de statura... pare vag cunoscuta... O salut, ma recomand... Spun pe cine caut... Imi spune ca ea a cumparat casa de la familia pe care o caut... Mai exact de la sotie... S-au prapadit amandoi... El in 2000, ea acum vreun an si ceva... Ii multumesc pentru amabilitate, ma scuz de deranj, ii spun cine sunt si ce fel de ruda eram cu raposatii... Ea pare vag incurcata. O complimentez pentru ce-a facut cu casa. Imi cer scuze si ma indepartez. Femeia inchide poarta pe jumatate stanjenita, pe jumatate usurata. <br />Ma intorc la masina, ii spun Rodicai care e situatia. Plecam. Iesim de pe strada si ne oprim ceva mai departe, in parcarea goala din fata unui bloc. Bem niste pepsi, rontaim niste covrigei. Filozofam asupra vietii. Ce-ar fi fost daca... dar n-a fost... Revenim la Bucuresti. O zi trista. Simteam totusi cumva ca ei nu mai sunt... Pacat. Dumnezeu sa-i ierte!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-61791986171946333452008-03-09T13:36:00.000-07:002008-03-09T13:38:56.827-07:00Despre ANGAJAT SI ANGAJATORAm avut o discutie interesanta cu un coleg. Despre ce inseamna in general sa fii angajat.<br />A rezultat urmatorul... hmmm... decalog al salariatulu/ salariatei:<br />1. Angajatorul vrea sa ti-o traga. Indiferent cum, indiferent de cate ori. Vrea sa ti-o traga la salariu, la job description, la cartea de munca si chiar, in adevaratul sens al cuvantului. <br />2. Fisa de post (daca exista), fie nu contine toate sarcinile, fie este ignorata direct. <br />3. Salariul negociat va fi valabil doar cata vreme se discuta. La angajare vei avea un alt salariu, obtinut din primul dupa formula: Sa=Sn*(Varsta/Anul in care ne aflam) totul impartit la pi/4. <br />4. Tu si angajatorul sunteti pe pozitii ireconciliabil antagoniste. Adica n-o sa fiti prieteni niciodata! <br />5. Stoarce-l! Fara mila. De orice picatura de salariu, de orice bonificatie, prima, bon de masa, de benzina sau telefon gratuit. <br />6. Tu vei fi intotdeauna in pierdere. Angajatorul este cel cu painea si cutitul. Felia ta va fi intotdeauna mai mica iar a lui mai mare, <br />7. Tine minte - marile batalioane au intotdeauna dreptate. Cand vrei sa bati cu pumnul in masa, asigura-te ca n-o faci de unul singur. <br />8. Aminteste-ti ca angajatorului nu-i pasa nici daca crapi nici daca divortezi. E cazul sa-ti aperi sanatatea si familia singur si sa nu-ti imaginezi ca-i va pasa cuiva daca ti le pierzi. <br />9. Cel mai bine e sa fi propriul tau angajat. Daca poti, da-i drumul. Nu astepta, nu te mai intreba. Sigur faci bine. <br />10. Tine minte ca nimeni nu s-a imbogatit muncind pentru altul. Vezi asadar cum poti munci IN PRIMUL RAND PENTRU TINE!<br />Ei, ce ziceti?!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-16507686881256669882008-03-04T00:52:00.000-08:002008-03-04T01:25:04.834-08:00Despre un weekend aproape mortal...La propriu!<br />Sambata a inceput macabru.<br />Sarbatoare religioasa. Sambata mortilor. Coliva. Slujbe. Preoti. Cimitire (4, luate la rand) de la 7 dimineata in masina, colindat toata partea de nord a capitalei, Baneasa, Damaroaia, Tunari, Pipera, Straulesti... pe acolo pe unde se afla parintii mei si ai Rodicai. Rude mai mult sau mai putin indepartate. Tigani care dau navala peste tine ca sa mai primeasca si ei ceva. Miros de lumanari ieftine, tamaie, coliva si vin.<br />Mormaitul plictisit al preotilor si clinchetul metalic al cadelnitei. Atat va ramane si din noi? Cine oare isi va mai aminti de mine peste 40 de ani? Eu imi amintesc inca de bunica mea... De fapt de amandoua... Nepotii mei insa nu vor mai sti de ele... Poate doar de bunicii lor. Si de parinti. De fapt insa care e spilul? De ce ar trebui sa-si mai aminteasca cineva de noi?<br />Ajung acasa epuizat, cad frant si dorm....<br />Duminica. Nevasta are idei. Vreme frumoasa dar cu vant foarte puternic. Hai sa ne plimbam zice. OK. Hai. Il invitam si pe vecinu'... Ne urcam in Logan, facem plinu' si o luam spre Targoviste, la noroc. Ceasu' rau ne pune sa plecam dupa mintea GPS-ului... Obiectul diabolic ne duce pe A1 catre Pitesti vreo 60 de Km dupa care zice sa o luam spre nord. Catre Targoviste. Proasta inspiratie. Mai bine ieseam pe la Chitila pe DN7. Drum super, ca matasea. De la iesirea de pe autostrada si pana la Targoviste, viteza medie 25 Km/h. Drum super prost. Rupi si un Hummer pe el. Ajungem intr-un tarziu in Cetatea de Scaun a Munteniei. Ne baladam ceva prin oras... Apoi... Hai spre Sinaia! Alta varianta, mai putin proasta decat cea anterioar. Ne duce printr-un sat, Moroieni foarte... de culoare daca intelegeti ce vreau sa spun... Ne oprim in Sinaia, aer rece, curat, 10 grade, cer albastru si senin ca sticla. Culmi inzapezite in fundal. Frumos. Pornim spre casa. De data asta pe DN1. Fara incercari si fara figuri. Conduce vecinu'... La intrarea pe centura Ploiestiului, coada pe banda 2. Noi ne incadram pe banda 1. Nu trecem bine de coada (maxim 2 metri) ca auzim in spate scrasnet scurt de frane si apoi trei bubuituri. Un tip, venind dinspre munte, cu peste 100 pe ora, n-a vazut coada (cum dracu?! era senin, ziua in amiaza mare, pe la 1-2 si erau peste 30 de masini), a intrat cu toata viteza in ultimul "clasat", l-a aruncat in masina din fata lui si apoi, cu totul in urmatoarea masina. Va dati seama cu ce viteza a venit? Si acum chestia cu adevarat tare. Cu doar 2 minute inainte sugerasem sa ne asezam la coada ca sa intram la Metro Ploiesti. Vecinu', caruia nu-i plac cozile a refuzat, a trecut pe banda 1 si a continuat spre Bucuresti. Asta probabil ne-a salvat viata. Altfel... noi am fi fost ultimii din coada!!! Pot deci sa spun ca duminica m-am nascut a doua oara...<br />O saptamana buna!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-84465401792413058342008-01-30T10:19:00.000-08:002008-01-30T10:20:50.450-08:00Patria...Am dat astazi peste un exemplu nemaipomenit!<br />Iata ce e cu adevarat patria:<br /><object width="425" height="355"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/Ju9LOZkvdNM&rel=1"></param><param name="wmode" value="transparent"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/Ju9LOZkvdNM&rel=1" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" width="425" height="355"></embed></object>Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-72726151573219647602008-01-03T11:22:00.000-08:002008-01-03T11:36:28.155-08:00Ziua ninge, noaptea ninge...Si nu doar atat! Mai si viscoleste!<br />Da... Incepand de ieri dupa amiaza, 2 ianuarie, in Bucuresti ca si in toata Romania sudica si sud-estica, ninge ca intr-un cosmar. Sau ca intr-o ilustrata de Craciun. Atata doar ca Bucurestiul nu e Laponia.<br />Desigur, ca de obicei, autoritatile au fost prinse pe picior gresit. Cum naiba sa-si imagineze cineva ca o sa ninga in ianuarie?!<br />Ca de obicei, trei tractoare amarate scarpina zapada cu perii si mici lame de buldozer.<br />Pe strazile laterale e catastrofa. Viscolul a troienit zapada in movile de inaltimea unei masini. Adica circa 1 metru. Domnul primar general (cu litera mica, special, e unul din cei mai ineficienti pe care Capitala i-a avut vreodata), se pare ca nici macar nu a fost in Bucuresti. Pai ce? El n-are dreptul la o vacanta in tari mai calde?!<br />Si uite asa, azi am plecat de acasa pe la 7.15 si am ajuns la serviciu marsaluind pe jos pe la 9.30.<br />Lasand la o parte faptul ca intreprinderea in sine m-a facut mandru de posibilitatile fizice pe care (inca!) le mai am, ma intreb in continuare DE CE DRACU NU MERG NICI MACAR TRAMVAIELE?!.<br />Autobuzele pe bulevardele mari aproape ca circulau. Daca aveai suficienta rabdare prindeai unul.<br />Insa pe artere importante cum ar fi Soseaua Progresului (cunoscuta mai bine ca Artera Trafic Greu), nu circula NIMIC. Tramvaie lipsa. Trotuare cu nameti pana la piept. Din latimea de 2 benzi pe sens a soselei sunt aproape eliberate 2.<br />La intoarcerea acasa, Iuliu Maniu e aproape liber. S-a imprastiat chestia aia ecologica pe baza de melasa care s-a folosit si anul trecut, care topeste rapid zapada dar formeaza un soi de noroi super-lipicios.<br />In fine... Bulevardul Timisoara e inca inzapezit si la 5 seara.<br />Iar strada mea, langa Politehnica are doar niste sleauri timide de la aventurierii care s-au hazardat sa iasa. Masina mea seamana cu un delusor. Peste cei aproape 100 de cm inaltime ai Loganului s-a mai pus cam jumatate de metru de zapada. Il las asa. Sa doarma si el saracu' sub zpada...<br />Asadar: zapada cu ghiotura, utilaje pe sponci (apropo! la grosimea asta a stratului ar fi mers turbofreze, nu?), strazi blocate, oamenii merg pe jos la lucru... Alooo! Dom' Primar! Se aude?<br />Ar fi trebuit ca noi, cei care am mers pe jos azi la serviciu sa fi mers in fata primariei generale si sa il luam la bulgarit pe dom' Videanu si dom' Murgeanu.<br />Da' las' ca vin ele alegerile! De data asta ma duc NEAPARAT! Si stiu eu IMPOTRIVA CUI O SA VOTEZ!<br />@#$%%^%^@#$%#$%@#!!!!!S@#@#!@$!#@R@#%$@#$WEFWEFWEF#$T%@#$<br />Ati inteles, nu?!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-78042348209129515982008-01-01T11:12:00.000-08:002008-01-01T11:23:26.055-08:00Ura! Am mai pacalit unu'...Adica inca un an...<br />Ma gandeam la ce-am scris duminica... Despre calculatoare. Recitind, imi dau seama poate pentru prima data cu adevarat ca marea problema a civilizatiei noastre tinde sa devina calculatorul.<br />Incepem sa nu mai relationam - ne intalnim pe "mess". O prostie oricat de enorma devine plauzibila, ba chiar evident corecta prin legitimarea cu ajutorul cuvintelor magice: "sunt date prelucrate cu calculatorul". Masinaria asta mica si complet idioata incepe sa devina substitut de inteligenta si chiar de opinie personala.<br />E adesea psihanalist sau psihoterapeut si uneori partener de evadari schizoide pentru unii dintre noi.<br />Sunt din ce in ce mai convins ca sfarsitul speciei nu va veni de la asteroizi sau de la virusi, nici de la incalzire globala.<br />Probabil calculatorul va fi instrumentul pieirii. Nu prin "the rise of the machines" si nici prin scenarii de tip TERMINATOR.<br />Ci probabil prin dependenta noastra graduala de aceasta "masina de gandit".<br />Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un verset din Biblia Catolica Portocalie (un document fictional din "Dune" de Frank Herbert): "Sa nu-ti faci masina dupa chipul si asemanarea mintii omului."Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-51115231217509972472007-12-30T11:57:00.000-08:002007-12-30T12:14:52.583-08:00Maine anul se-nnoieste...Si uite-asa a mai trecut unul. Un an. 2007. Wow... Mi-am facut ordine printre amintiri zilele trecute... Am dat peste un desenash de prin clasa a cincea... Cica "Eu in Anul 2000". Nave cosmice, spatiu, galaxii si roboti... Drace! Atunci mai erau doar vreo 26-27 de ani pana in anul 2000. Si mi se parea o vesnicie. Suficient de mult pentru ca lumea in care traiam sa fie schimbata. Si nu oricum. Ci din temelii. 2000 era o granita fabuloasa. Frontiera catre un "maine" enigmatic si robotizat. Un maine Science-Fiction. Un maine decupat din Star-Trek.<br />Azi nu prea seamana cu "mainele" meu din 1973... si totusi... Pe atunci visam la rachete, azi avem calculatoare. Visam la explorarea spatiului, azi avem Second Life. Visam la lupte cu extraterestri si la salvarea in-extremis a vietii pe planeta. Azi le avem. In jocuri pe calculator. Visam la o omenire infratita si unica. Azi avem fragmentare, super-fragmentare, independenta, separatism, terorism, deznationalizare, dezumanizare, poluare, catastrofe climatice, incalzire globala. Avem chiar, perspectiva sa... nu mai avem nimic!<br />Incolo... cu spatiul am cam pus-o... N-a iesit cum am dorit. Rachetele de azi sunt navete, proiectate cam pe vremea cand visam eu la anul 2000. In functiune de vreo 20 de ani. Ba chiar si avioanele noastre dateaza tot de pe atunci. Boeing 747 Jumbo Jet e in serviciu de prin 1970. Si va mai fi pana dupa 2015...<br />Calculatorul e cam singurul lucru "din viitor" care a intrat in casele noastre. Am totusi sentimentul ca nu folosim cum se cuvine acest extraordinar mijloc de relationare, comunicare, publicare a ideilor si opiniilor care e Internetul... E un loc comun afirmatia asta si e cam tampitzica dar asta n-o face mai putin adevarata.<br />In fine... Ma gandeam ca mi-ar place mult sa zbor printre stele ca in Star Trek. Ori ca m-ar atrage o civilizatie "futuristo- medievala" asemenea celei din Star Wars...<br />Uite la ce-am ajuns de la un simplu "La multi ani!"...<br />Maine anul se-nnoieste...<br />Hai sa fim sanatosi!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-82419571181369371102007-12-17T11:06:00.000-08:002007-12-17T11:16:15.084-08:00Stresu' frate, stresu...Intotdeauna m-am intrebat de ce or fi bucurestenii asa de stresati?!<br />Toata lumea e grabita, toti pe varful picioarelor, toti agitati... Vezi traficul: ori de cate ori traficul e blocat pe un sens al strazii, exista un tip "zmecker", de obicei posesor de "tanc" sau de masina de fite, dar nu arareori cu o Dacie ruginita, tipul careia "nimic nu i se mai poate intampla"; exista deci un asemenea tip care, o ia clipind din faruri pe sensul celalalt de mers. Nu conteaza ca de obicei prima banda e blocata de masinile parcate. Nici ca cei ce vin spre el n-au unde se trage din calea lui. Nici ca e ilegal. Nici ca pune in pericol vietile altora. Nu. Tot ce conteaza e ca el se grabeste.<br />Si pe urma se vaita ca a calcat un amarat sau ca si-a sifonat odorul motorizat intr-un stalp...<br />In continuare ma intreb: UNDE DRACU S-OR GRABI TOTI?! Ce pierderi pot suferi daca intarzie un sfert de ora? O jumatate de ora?! O ora?! A?! Ce?<br />Imi place din ce in ce mai putin Bucurestiul. De fapt gresesc... Imi plac din ce in ce mai putin bucurestenii.Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-30166434559845969052007-12-17T10:21:00.000-08:002007-12-17T11:04:30.787-08:00Bucuresti - dupa ninsoare....Asadar duminica a nins... Frumos, ca in povesti... Lin, fara graba, demonstrativ chiar. Totusi, ca sofer nu ma puteam concentra la altceva decat la ce avea sa fie maine dimineata. Adica azi. Imi iau desigur rezerva de timp si cobor mai devreme. Cam pe la 7.30 in loc de 8. Timp de 30 de minute "deszapezesc" Loganul. Adica dau jos de pe el (capota motor, parbriz, plafon, luneta, portbagaj), zapada acumulata acolo. Desigur, masineta mea e cea mai inzapezita din toata parcarea. La vecini abia cateva firicele, a mea e "ingropata" sub vreo 10 cm de zapada. Care a format si un strat de gheata decent pe tot ce e geam. Inclusiv pe oglinzi. Mda... Pornim motor, dam drumul la incalzirea electrica si intr-un tarziu gata! E curata. Dupa aia o scot usor din parcare. Surpriza! Iuliu Maniu e curat. Arata ca si cum ar fi plouat si atat. OK! Putina lume. E abia 8. O tai pe banda 3, intorc pe sensul spre Apaca si apoi ma incadrez in coloana... abia la APACA!!!!.<br />20 de minute pana la serviciu. Wow! Ce bine ca s-au speriat colegii de trafic...<br />Adevarul e ca si eu eram nitel speriat... Mai ales cand am vazut ca ninsoarea a inceput din nou...<br />In fine... idiosincrazii de sofer de nevoie.<br />Sunt probabil unul din putinii barbati si bucuresteni care poate spune cu mana pe inima ca nu-i place sa conduca masina. Ei bine, da! Sunt sofer de nevoie. Dadeam lunar aproape 6 milioane pe taxi. Acum fac maxim 2 plinuri de benzina. Uneori doar unul. Asta inseamna ca economisesc intre 3 si 4,5 milioane lunar... E drept, e mult mai stresant, dar pe de alta parte economisesc o gramada de bani pe telefon cu comenzile... Ce sa-i faci. No pain no gain!<br />See ya tomorrow!Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4903736358952620388.post-69993744534865926072007-12-16T13:44:00.000-08:002007-12-16T13:54:36.934-08:00La concertu' lu' Banica...Am decis sa incep si eu sa postez pe un blog.<br />Sunt multe chestii care ma "pacane" zilnic... Multe din ele poate nu-si vor afla niciodata rezolvare. Dar daca le scriu parca incep sa le rezolv... Asa mi se pare mie...<br />In fine... Tampenia e congenitala si contagioasa... poate m-oi fi molipsit si eu?!<br />Aseara am fost la minunatul, epustuflantul si extraordinarul concert al lui Stefan Banica jr.<br />Mie tipul nu-mi place dar... jumatatea mea semnificativa (cum zic americanii) a luat bilete "ca sa ne culturalizam". Asa ca iata-ne incarcati in masina, impreuna cu fiica unor prieteni pe drum spre Sala Palatului. Aici - balamuc! Simultan, in Piata Revolutiei concert in aer liber - Ducu Bertzi, Dir. 5, Phoenix... Unde sa parchezi?! Le las pe fete langa sala si eu continui sa caut un loc de parcare. Am ajuns, e drept destul de tarziu. Loc de parcare - ioc! Si dupa vreo 30 de km parcursi in jurul Salii Palatului... Renunt! Inauntru nevasta-mea se agita! Locurile noastre ( 30 de euroi bucata) sunt minunate - dar inexistente! Sunt OCUPATE DE CAMERE DE LUAT VEDERI! Dupa parlamentari si agitatie primesc alte locuri. Eu nu mai reusesc sa intru. In disperare de cauza, ma duc la serviciu. Stau acolo pana se termina prostia... pardon! Concertul, si pe urma le iau. Sotia se plange de impasibilitatea politiei fata de speculantii de bilete... In fine, o ducem acasa pe fiica prietenilor si apoi ne plimbam cu masina prin Bucurestiul nocturn... Surpriza! Rodica ma roaga s-o duc sa vada oroarea aia botezata brad din Piata Unirii... Noaptea arata destul de bine... de la o distanta rezonabila... Socant e insa faptul ca pe Splaiul Unirii e si acum blocaj! In fata la Tribunal stau in coada ca ziua, la pranz! Doamne! Ca multe masini mai sunt in Capitala. Ajung acasa doar pentru a-mi gasi locul semi-blocat de o furgoneta... Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Rodicai parchez... Mergem acasa, bem cate un vin fiert si inghitim ceva si pe urma la pat. O noapte linistita...Kostaghhttp://www.blogger.com/profile/11987352673873968589noreply@blogger.com1