Avem o strada... Are si parcari... Cum procedam?

Pai uite cum se procedeaza in Sectorul 6 al Bucurestiului. Mai exact in Militari. Si mai precis, gard in gard cu Politehnica. Stiti cum? Pai, se ia o zona de alei intre blocuri. Ma refer la Baia de Aries - Politehnicii. Blocuri multe, cu cate 10 etaje, zona bine "motorizata" in care domnii primari de sector de vreo 2 legislaturi ne pacalesc ca monteaza parcari etajate. Sa existe locuri suficiente de parcare fara sa fie blocate trotuarele asa cum se intampla in prezent. Strazile astea sunt asfaltate si construite pe la sfarsitul anilor 70. Vreme cand, pentru cine stie, INCA se lucra bine in constructii. Asadar aveau ale naibii niste fundatii solide de beton de vreo 50-60 de cm, care in cei vreo 35 de ani de cand au fost asezate s-a facut tare cum e granitul si solid. E drept, asfaltul de deasupra - varza! Ultima data a fost partial inlocuit prin 2003-2004, prin gratia binevoitoare a nu stiu carui stab care pe atunci INCA locuia in zona. Vine deci primaria si ce face? Sa rada asfaltul si sa puna unul nou? Sa repare? Nuuuu... Prea simplu si prea usor! Vine cu o echipa de excavatoare cu pickhamere si cu incarcatoare frontale si camioane de 12 tone uriase, pe aleile late de 5 metri pe care cu greu incap 2 masini una langa alta. Si se apuca si elimina tot pana la pamant. Va imaginati cumva ca face asta pe vreo 2 alei si pe urma le lucreaza si incepe la altele? NUUU! Pe vreo 5-6 si tot sparge la ele de pe la sfarsitul verii. De pe la jumatatea lui august. N-au terminat inca. Se sparge in continuare. Deja, ultimele ploi au transformat cartierul nostru intr-un soi de mlastina... N-avem strazi ci doar niste sleauri de pamant cam cu vreo 60-70 de cm sub nivelul intrarii in bloc. Si nu prea mai sunt nici trotuare. Ba au spart chiar si aleile catre ghenele de gunoi (ce-or fi avut cu alea e greu de priceput). Asta desigur, in plina toamna. Ca uite, azi- maine da Dumnezeu si ninge si dupa aia.... Na! Nu mai putem pune beton ca ingheata. Si nici asfalt... Si o sa asteptam pana la primavara. Cand n-o sa avem bani. Si pe urma pana la vara ca doar e an electoral, si nu e timp de prostii... Si-o sa vina iar toamna, o sa votam si pe urma... totul o sa mai inghete inca o iarna asa cum e acum... Da-i dracului de cetateni. Ce conteaza ca le bubuim cu pickahemerele in cap de la 8 la 6 seara 2 luni, ce conteaza ca batranii fac infarct ca nu se pot odihni si copiii urla? E mai important sa scoata un "ce profit" ca acus' vine 2016 si din ce finantam partidul? Dar nu-i nimic. In fiecare duminica, toate batranele din cartier se duc la biserica. Si aprind lumanari saracele... Si se roaga. Sa ... stiti voi ce sa se -ntample. Zau de nu ma duc si eu saptamana asta! Pana la urma din toate, l-o ajunge unul... Macar unul. Chiar si cel mai bland si tot o sa ne simtim razbunati! Uf!

Despre ecologie, incalzire globala si nu numai...

Dacă prin cine ştie ce minune, cineva citeşte blogul ăsta, o să mi-o iau mai ceva ca la postarea cu vehiculele pe două roţi. Sunt în general de părere că facem prea multă zarvă cu ecologia. În indiferent ce mod am privi lucrurile, ştiinţific sau religios, planeta asta e a noastră. Adică a oamenilor. Ce facem noi cu mediul înconjurător e treaba noastră. Atâta vreme cât nu ne otrăvim singuri, totul pare ok. PARE! Sigur, mi s-ar părea destul de normal ca şi nepoţii mei să vadă tigrii vii.. Nu neapărat si în libertate. Un tigru liber, în epoca suprapopulării este un lux pe care curând omenirea nu şi-l va mai permite. Este cazul să înţelegem asta. Cu excepţia fericitului caz în care vom reuşi să colonizăm alte planete, comparabile cu Pământul, lucru care sincer, nu are şanse să se întâmple prea curând în altă parte decât în romanele SF, nu văd cum ne vom permite să folosim suprafeţe uriaşe de teren, pe care ar putea trăi şi de pe care s-ar putea hrăni oameni, pentru a creşte tigri, rinoceri, elefanţi sau, de ce nu, balene. Mai devreme sau mai târziu, probabil, vor dispare cu toatele, întâi cele mari si apoi cele mici. Dacă vom păstra mostre de ADN poate cândva vom putea să le reconstituim. Nu ştiu foarte bine în ce scop, dar fie... Şi uite-aşa ajungem la marota preferată a ecologiştilor - încălzirea globală. Generată, după opinia lor, de oameni. De specia asta amărâtă care abia a învăţat să spargă atomi şi nici asta nu ştie să facă foarte bine. Ardem combustibili fosili. Mă rog, aşa le spunem noi. Cât or fi de fosili nu prea ştim, fiindcă deocamdată nu ştim exact cum se produce sau cum s-a produs petrolul. Şi nici dacă nu cumva încă se produce. E aici o adevărată încâlceală de interese... Interesul creşterii preţurilor şi al profiturilor, interesul sabotării sau împiedicării dezvoltării de surse alternative de energie. Pe de altă parte, tot noi plătim şi "cercetările" în domeniul energiilor alternative. Fără să ne pese de lucruri pe care deja le avem. Cum ar fi cercetările lui Nicola Tesla. Sau pila Karpen. Sau... motorul cu randament de 70%. Sau multe altele. De ce? Pai... s-ar strica echilibrul economic mondial. Care şi-aşa e cam dezechilibrat. Şi uite, încet-încet ajungem la încălzirea globală... Care, zice lumea, ar fi generată şi amplificată de om. Cum? Păi producem prea multe gaze cu efect de seră... Aşa de multe încât unii disperaţi se apucaseră să monteze filtre cu carbon activ pentru ca pârţurile oilor australiene sau ale vacilor din Argentina să nu producă încălzirea globală... Poate ar trebui să interzicem consumul de fasole şi să introducem tratamentul obligatoriu pentru colita de fermentaţie... Ce importanţă are că suntem încă foarte primitivi. Ştiţi câtă energie consumă omenirea într-un an? Aproximativ cât primesc de la Soare 100 Kmp de teren într-o zi însorită de vară. Ştiţi cât bioxid de carbon degajă activităţile umane într-un an? Inclusiv respiraţia şi... mă rog... eliminarea de gaze... Păi cam cât "respiră" într-o noapte 1500 Kmp de ocean. Da. După vulcani, oceanul planetar e cel mai mare generator de codoi (CO2). Cine din ocean? Algele verzi, unicelulare care produc oxigen prin fotosinteză ziua dar respiră oxigen şi produc CO2, noaptea. Se încălzeşte Pământul... E oare vina noastră? Sau un fenomen natural, fără legătură cu oamenii? Mai degrabă aşa stau lucrurile dacă ne uităm nu mai departe de în urmă cu vreo 1000-1200 de ani. Pe vremea aceea, de prin secolul 7 până prin secolul 12, în emisfera de nord s-a desfăşurat ceea ce s-a numit în vremurile moderne "Optimul climatic nord-european". Adică o climă atât de caldă încât în Anglia creşteau viţă de vie şi caişi. Şi nu doar în Anglia. Atunci şi-a primit Groenlanda numele. Groen - Land - Ţara Verde. Asta fiindcă pe atunci era acoperită de păşuni şi păduri, cam cum e astăzi Suedia sau Finlanda. Şi Labradorul, peninsula îngheţată a nordului canadian, a fost numit Vinland - Ţara Vinului. Aici creşteau pomi fructiferi şi viţă de vie. Cine le-a numit aşa? Păi vikingii, care descoperiseră şi colonizaseră aceste teritorii. E drept, aşezările îndemeiate de ei au dispărut câteva secole mai târziu, când a început Mica Eră Glaciară, o perioadă de geruri şi ierni aspre, care a ţinut până prin secolul XIX şi ale cărei efecte au început să dispară cu adevărat abia odată cu a doua jumătate a secolului XX. A culminat prin secolele XV-XVII cu ierni atât de aspre încât Marea Nordului şi Canalul Mânecii îngheţau, atât de solid şi de complet încât negustorii olandezi traversau în Anglia cu mari sănii trase de câte patru perechi de boi, la vreme de iarnă. Şi dacă îl citiţi pe Dickens o să vedeţi o imagine a Londrei cu zăpezi şi geruri siberiene la vreme de iarnă. Cu sănii, pe străzile înzăpezite. Unde sunt astea astăzi? Londra se bucură de o climă blândă. Ninge rar şi când se întâmplă să cadă mai mult de 1-2 cm de zăpadă, se declară stare de urgenţă naţională şi lumea stă acasă... Toate astea se datorează activităţii umane? Nu cred. Cred mai degrabă că ştiinţa noastră primitivă, care nu înţelege foarte exact CUM funcţionează atmosfera terestră şi care nu e în stare să prevadă vremea cu precizie pe durate mai mari de o săptămână, încă nu înţelege totul. Aşa că iată! Încă un prilej să se îmbogăţească unii şi să sărăcească alţii. Alte elite. Alte oligarhii... Până când? Păi până când o să răbdăm, speriaţi şi înfricoşaţi de spectrul atotputernic al încălzirii globale... Ca de obicei în ultima vreme, cunoaşterea e iarăşi folosită pentru a subjuga, a exploata şi a conduce. Asta să fie menirea ei? Oare?

E toamnă iar...

E (din nou!) toamnă. Suntem deja în a doua jumătate a lunii septembrie. Perioada aceea din an când ultimele rămăşiţe ale verii se transformă în toamnă. Când dimineţile întârzie, ca un şcolar leneş şi serile vin mai devreme. Când frigul (răcoarea?) dimineţilor te obligă să-ţi pui un pulover, iar căldura de la orele prânzului te obligă să-l dai jos. Când nopţile încep să tacă. Da, am zis nopţile încep... să tacă. Diferenţa între o noapte de (să zicem) 25 august şi una de 20 septembrie nu e neapărat temperatura de afară. Nici durata. Nu. E... tăcerea. Încet, zvonul continuu şi zumzetul puternic al greierilor începe să dispară. Sunt dimineţi târzii şi uneori tăcute. Un entomolog ar zice că e un fenomen normal, că frecvenţa cu care greierii îşi freacă elitrele pentru a "ţârâi" e direct proporţională cu temperatura. Şi că frigul îi face să "cânte" mai încet, mai rar sau chiar... deloc. Mie îmi place însă gândul că asta o face toamna. "Cri, cri, cri, toamnă gri...". În fiecare an ne ia pe nepregătite, la început e îmbrăcată şi arată aidoma verii, pe urmă ne păcăleşte cu fructe, legume şi coşuri pline de roade, pentru ca la final să ne lase "ploi mărunte, frunze moarte, stropi de tină... guturai". Si sa se încheie sadic cu primele zile geroase şi goale ale iernii. Eh... ce să-i faci. Ne zgribulim în plapumă, culcuşim cana de ceai fierbinte între palme şi oftăm a pagubă. Mai sunt atâtea luni până la primăvară... Cri, cri, cri... toamnă gri!

Sanatatea in vremurile noastre...

Sigur, sanatatea e marea problema a secolului. Nu armele nucleare, nu proliferarea violentei (de fapt, statistic vorbind violenta e mult mai putin prezenta in vremurile noastre decat spre exemplu in viata oamenilor din Evul Mediu). Doar ingrijirea sanatatii. Atat. Au disparut aproape complet medicii de tara care erau in stare sa umble o zi si o noapte cu sareta trasa de cal ca sa ajunga la un amarat de cine stie unde intr-o incercare adesea inutila de a-i salva viata. Nu. Medicul secolului 21 are cabinet si calculator. Adresa de posta electronica. Are fise. Are o gramada de lucruri. Dar nu mai are spiritul de apostolat. Stiu, multi o sa-mi sariti la beregata... Cred insa ca, atata vreme cat ingrijirea sanatatii e o afacere (si cati nu stim medici care au intrat in meseria asta doar fiindca "se castiga" - daca nu curge, pica!), asadar, atata vreme cat ingrijirea sanatatii constituie o afacere, adica se face pentru si "pe" bani, n-are sanse sa devina ceea ce ar trebui sa fie: ingrijirea trupului si a sufletului. Daca ati fi o companie farmaceutica ce-ati face? Ati produce un medicament care VINDECA? Adica o pilula - o iei si gata! Te-ai facut bine! Sau... unul care amelioreaza: o iei, si te simti bine cata vreme iei pastila? De ce oare sunt firmele producatoare de medicamente printre cele mai bogate din lume? De ce medicii sunt printre cei mai bogati cetateni? Si nu ma refer la exceptii ci la MEDIE! Nu ma deranjeaza evidenta prosperitate materiala a celor ce ar trebui sa ne ajute sa ne "facem bine", ci modul in care aceasta e dobandita. Ma deranjeaza lipsa generala de respect fata de pacient. O spun ca si fost (probabil si viitor) pacient. Nu comentez maruntul fapt ca, de fapt, meseria de medic, cea de dascal si cea de preot ar trebui sa fie deschise doar celor cu vocatie. Cu o chemare adevarata pentru apostolat si cu dragoste reala pentru semenii lor. Oameni dispusi sa renunte la bunastarea personala pentru cea a semenilor lor. Oameni asa cum ii vedem in filme si cum arareori ii gasim in viata. Notati ca n-am spus "nu-i gasim" ci doar "arareori ii gasim". Prea arareori... Atat! Inchei doar, amintindu-va ca, in China antica, medicul era platit de "pacientul potential" cata vreme acesta era sanatos. Daca se imbolnavea, medicul il platea pe pacient, iar cheltuielile ocazionate de tratament erau tot in sarcina medicului. Nu vi se pare echitabil? Si noi ii platim pe medici chiar si cand suntem sanatosi. Cei din sistemul de stat sunt platiti din impozitele noastre. Si chiar si cei de la "privat" isi iau o buna parte din plata "legala" (nu "plata informala"), din impozitele pe care le platim cu totii. Problema e cand ne imbolnavim. Tot noi platim. Si cand medicii gresesc... culmea! Nu se intampla nimic. Chiar si cand "gresesc" intentionat. Vezi cazul Ciomu. Nu vreau sa fiu inteles gresti. Acesta nu e un rechizitoriu. Nu e o diatriba antimedicala. E doar aratatul obrazului cu degetul. Atat! Sper doar ca, acolo unde sunt, medicii (cea mai mare parte) se pot privi in oglinda. Cu bine!

De ce sunt împotriva vehiculelor pe două roţi

Ştiu ca multă lume o să-mi spună că sunt un nesimţit, că motocicleta, motoreta sau scuterul poluează mai puţin, că aia, că aia... DAR!!!!
1. Motocicletele şi scuterele sunt nesigure! Chiar şi o muscă poate să-l dezechilibreze pe un motociclist. La o frânare mai violentă se poate da peste cap.
2. Nu are nici un fel de protecţie a pasagerului sau conducătorului.
3. Menţinerea sa în stare de "rulare" depinde de viteză. Momentul cinetic al roţii este cel care ţine motocicleta verticală.
4. E foarte greu de manevrat, mai ales la viteze mari şi la mase mari. Nu există posibilitatea dotării cu mecanisme de tip servodirecţie ca la maşini. Şi adesea, o motocicletă mare cântăreşte aproape cât un Tico ori un Smart.
5. Oprirea e o chestie de noroc. Dacă la 60 de Km pe oră, rulând în coloană în spatele unei maşini, maşina din faţă frânează brusc, motociclistul se înfige în bara din spate a maşinii.
6. Pe teren umed, alunecos ori pe vânt e curată nebunie!
7. E bună ca şi metodă de verificare a îndemânării, dar ca mijloc de transport curent e o tâmpenie!
8. Dacă se sparge un cauciuc chiar şi la 40 pe oră înseamnă dezastru.
9. Un impact moderat, la 40-50 pe oră înseamnă adesea rănire gravă.
10. La 80 pe oră înseamnă deces.
11. Sunt periculos de rapide.
12. În condiţii de ploaie sunt pur şi simplu sinucigaşe.
Atât!
Judecaţi voi restul! Nici nu mai comentez ce fel de oameni conduc în general motociclete: tineri vitezomani, cu figuri în cap. Trebuie să fie interzise! Sunt un pericol pentru ei şi pentru trafic!

Vine Moshul...

... din nou!
Cel de-al patruzeci si saselea Craciun din viata mea se apropie cu repeziciune!
Ce mi-as dori de la Mos? Sanatate! Pentru mine si cei dragi.
E cea mai mare comoara! Cel mai nepretuit dar!
Si cel la care renuntam cu cea mai mare usurinta... Prea adesea...
Craciun fericit si la multi ani!

Traficul in Bucuresti...

Sunt sofer. Ce sa fac... asta e!
Zilnic, ma urc la volanul Loganului proprietate personala (cumparat cu banii jos, monsher! - atat imi permit, atat imi iau) si iau "in piept" cei 4 Km pana la serviciu.
Nu! Va rog sa nu ma luati cu ecologie, transport in comun si biciclete. Am mers pe beciucleta pana la 35 de ani. E o chestie tare naspa sa intri in birou la ora 9 mirosind deja a transpiratie. Si tare as vrea sa va vad mergand pe bicicleta prin Bucuresti imbracati in costum. Ori macar cu pantaloni de stofa, camasa si cravata.
E o mare tampenie! Iar in RATB... e si mai naspa!
Vara crapi de cald, iarna te coci de frig. Asta in timp ce incerci sa iti pastrezi echilibrul tinandu-te cum poti de barele jegoase, pline de ceva ce nici nu incerci sa identifici... unsuros si negricios. Brrrr!
Asta e!
Eu unul raman la masina. Pana cand o fi interzisa sau pana cand Pamantul va binevoi sa ne trimita pe toti la dracu'...