Am avut o discutie interesanta cu un coleg. Despre ce inseamna in general sa fii angajat.
A rezultat urmatorul... hmmm... decalog al salariatulu/ salariatei:
1. Angajatorul vrea sa ti-o traga. Indiferent cum, indiferent de cate ori. Vrea sa ti-o traga la salariu, la job description, la cartea de munca si chiar, in adevaratul sens al cuvantului.
2. Fisa de post (daca exista), fie nu contine toate sarcinile, fie este ignorata direct.
3. Salariul negociat va fi valabil doar cata vreme se discuta. La angajare vei avea un alt salariu, obtinut din primul dupa formula: Sa=Sn*(Varsta/Anul in care ne aflam) totul impartit la pi/4.
4. Tu si angajatorul sunteti pe pozitii ireconciliabil antagoniste. Adica n-o sa fiti prieteni niciodata!
5. Stoarce-l! Fara mila. De orice picatura de salariu, de orice bonificatie, prima, bon de masa, de benzina sau telefon gratuit.
6. Tu vei fi intotdeauna in pierdere. Angajatorul este cel cu painea si cutitul. Felia ta va fi intotdeauna mai mica iar a lui mai mare,
7. Tine minte - marile batalioane au intotdeauna dreptate. Cand vrei sa bati cu pumnul in masa, asigura-te ca n-o faci de unul singur.
8. Aminteste-ti ca angajatorului nu-i pasa nici daca crapi nici daca divortezi. E cazul sa-ti aperi sanatatea si familia singur si sa nu-ti imaginezi ca-i va pasa cuiva daca ti le pierzi.
9. Cel mai bine e sa fi propriul tau angajat. Daca poti, da-i drumul. Nu astepta, nu te mai intreba. Sigur faci bine.
10. Tine minte ca nimeni nu s-a imbogatit muncind pentru altul. Vezi asadar cum poti munci IN PRIMUL RAND PENTRU TINE!
Ei, ce ziceti?!
duminică, 9 martie 2008
marți, 4 martie 2008
Despre un weekend aproape mortal...
La propriu!
Sambata a inceput macabru.
Sarbatoare religioasa. Sambata mortilor. Coliva. Slujbe. Preoti. Cimitire (4, luate la rand) de la 7 dimineata in masina, colindat toata partea de nord a capitalei, Baneasa, Damaroaia, Tunari, Pipera, Straulesti... pe acolo pe unde se afla parintii mei si ai Rodicai. Rude mai mult sau mai putin indepartate. Tigani care dau navala peste tine ca sa mai primeasca si ei ceva. Miros de lumanari ieftine, tamaie, coliva si vin.
Mormaitul plictisit al preotilor si clinchetul metalic al cadelnitei. Atat va ramane si din noi? Cine oare isi va mai aminti de mine peste 40 de ani? Eu imi amintesc inca de bunica mea... De fapt de amandoua... Nepotii mei insa nu vor mai sti de ele... Poate doar de bunicii lor. Si de parinti. De fapt insa care e spilul? De ce ar trebui sa-si mai aminteasca cineva de noi?
Ajung acasa epuizat, cad frant si dorm....
Duminica. Nevasta are idei. Vreme frumoasa dar cu vant foarte puternic. Hai sa ne plimbam zice. OK. Hai. Il invitam si pe vecinu'... Ne urcam in Logan, facem plinu' si o luam spre Targoviste, la noroc. Ceasu' rau ne pune sa plecam dupa mintea GPS-ului... Obiectul diabolic ne duce pe A1 catre Pitesti vreo 60 de Km dupa care zice sa o luam spre nord. Catre Targoviste. Proasta inspiratie. Mai bine ieseam pe la Chitila pe DN7. Drum super, ca matasea. De la iesirea de pe autostrada si pana la Targoviste, viteza medie 25 Km/h. Drum super prost. Rupi si un Hummer pe el. Ajungem intr-un tarziu in Cetatea de Scaun a Munteniei. Ne baladam ceva prin oras... Apoi... Hai spre Sinaia! Alta varianta, mai putin proasta decat cea anterioar. Ne duce printr-un sat, Moroieni foarte... de culoare daca intelegeti ce vreau sa spun... Ne oprim in Sinaia, aer rece, curat, 10 grade, cer albastru si senin ca sticla. Culmi inzapezite in fundal. Frumos. Pornim spre casa. De data asta pe DN1. Fara incercari si fara figuri. Conduce vecinu'... La intrarea pe centura Ploiestiului, coada pe banda 2. Noi ne incadram pe banda 1. Nu trecem bine de coada (maxim 2 metri) ca auzim in spate scrasnet scurt de frane si apoi trei bubuituri. Un tip, venind dinspre munte, cu peste 100 pe ora, n-a vazut coada (cum dracu?! era senin, ziua in amiaza mare, pe la 1-2 si erau peste 30 de masini), a intrat cu toata viteza in ultimul "clasat", l-a aruncat in masina din fata lui si apoi, cu totul in urmatoarea masina. Va dati seama cu ce viteza a venit? Si acum chestia cu adevarat tare. Cu doar 2 minute inainte sugerasem sa ne asezam la coada ca sa intram la Metro Ploiesti. Vecinu', caruia nu-i plac cozile a refuzat, a trecut pe banda 1 si a continuat spre Bucuresti. Asta probabil ne-a salvat viata. Altfel... noi am fi fost ultimii din coada!!! Pot deci sa spun ca duminica m-am nascut a doua oara...
O saptamana buna!
Sambata a inceput macabru.
Sarbatoare religioasa. Sambata mortilor. Coliva. Slujbe. Preoti. Cimitire (4, luate la rand) de la 7 dimineata in masina, colindat toata partea de nord a capitalei, Baneasa, Damaroaia, Tunari, Pipera, Straulesti... pe acolo pe unde se afla parintii mei si ai Rodicai. Rude mai mult sau mai putin indepartate. Tigani care dau navala peste tine ca sa mai primeasca si ei ceva. Miros de lumanari ieftine, tamaie, coliva si vin.
Mormaitul plictisit al preotilor si clinchetul metalic al cadelnitei. Atat va ramane si din noi? Cine oare isi va mai aminti de mine peste 40 de ani? Eu imi amintesc inca de bunica mea... De fapt de amandoua... Nepotii mei insa nu vor mai sti de ele... Poate doar de bunicii lor. Si de parinti. De fapt insa care e spilul? De ce ar trebui sa-si mai aminteasca cineva de noi?
Ajung acasa epuizat, cad frant si dorm....
Duminica. Nevasta are idei. Vreme frumoasa dar cu vant foarte puternic. Hai sa ne plimbam zice. OK. Hai. Il invitam si pe vecinu'... Ne urcam in Logan, facem plinu' si o luam spre Targoviste, la noroc. Ceasu' rau ne pune sa plecam dupa mintea GPS-ului... Obiectul diabolic ne duce pe A1 catre Pitesti vreo 60 de Km dupa care zice sa o luam spre nord. Catre Targoviste. Proasta inspiratie. Mai bine ieseam pe la Chitila pe DN7. Drum super, ca matasea. De la iesirea de pe autostrada si pana la Targoviste, viteza medie 25 Km/h. Drum super prost. Rupi si un Hummer pe el. Ajungem intr-un tarziu in Cetatea de Scaun a Munteniei. Ne baladam ceva prin oras... Apoi... Hai spre Sinaia! Alta varianta, mai putin proasta decat cea anterioar. Ne duce printr-un sat, Moroieni foarte... de culoare daca intelegeti ce vreau sa spun... Ne oprim in Sinaia, aer rece, curat, 10 grade, cer albastru si senin ca sticla. Culmi inzapezite in fundal. Frumos. Pornim spre casa. De data asta pe DN1. Fara incercari si fara figuri. Conduce vecinu'... La intrarea pe centura Ploiestiului, coada pe banda 2. Noi ne incadram pe banda 1. Nu trecem bine de coada (maxim 2 metri) ca auzim in spate scrasnet scurt de frane si apoi trei bubuituri. Un tip, venind dinspre munte, cu peste 100 pe ora, n-a vazut coada (cum dracu?! era senin, ziua in amiaza mare, pe la 1-2 si erau peste 30 de masini), a intrat cu toata viteza in ultimul "clasat", l-a aruncat in masina din fata lui si apoi, cu totul in urmatoarea masina. Va dati seama cu ce viteza a venit? Si acum chestia cu adevarat tare. Cu doar 2 minute inainte sugerasem sa ne asezam la coada ca sa intram la Metro Ploiesti. Vecinu', caruia nu-i plac cozile a refuzat, a trecut pe banda 1 si a continuat spre Bucuresti. Asta probabil ne-a salvat viata. Altfel... noi am fi fost ultimii din coada!!! Pot deci sa spun ca duminica m-am nascut a doua oara...
O saptamana buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)