... din nou!
Cel de-al patruzeci si saselea Craciun din viata mea se apropie cu repeziciune!
Ce mi-as dori de la Mos? Sanatate! Pentru mine si cei dragi.
E cea mai mare comoara! Cel mai nepretuit dar!
Si cel la care renuntam cu cea mai mare usurinta... Prea adesea...
Craciun fericit si la multi ani!
luni, 22 decembrie 2008
marți, 21 octombrie 2008
Traficul in Bucuresti...
Sunt sofer. Ce sa fac... asta e!
Zilnic, ma urc la volanul Loganului proprietate personala (cumparat cu banii jos, monsher! - atat imi permit, atat imi iau) si iau "in piept" cei 4 Km pana la serviciu.
Nu! Va rog sa nu ma luati cu ecologie, transport in comun si biciclete. Am mers pe beciucleta pana la 35 de ani. E o chestie tare naspa sa intri in birou la ora 9 mirosind deja a transpiratie. Si tare as vrea sa va vad mergand pe bicicleta prin Bucuresti imbracati in costum. Ori macar cu pantaloni de stofa, camasa si cravata.
E o mare tampenie! Iar in RATB... e si mai naspa!
Vara crapi de cald, iarna te coci de frig. Asta in timp ce incerci sa iti pastrezi echilibrul tinandu-te cum poti de barele jegoase, pline de ceva ce nici nu incerci sa identifici... unsuros si negricios. Brrrr!
Asta e!
Eu unul raman la masina. Pana cand o fi interzisa sau pana cand Pamantul va binevoi sa ne trimita pe toti la dracu'...
Zilnic, ma urc la volanul Loganului proprietate personala (cumparat cu banii jos, monsher! - atat imi permit, atat imi iau) si iau "in piept" cei 4 Km pana la serviciu.
Nu! Va rog sa nu ma luati cu ecologie, transport in comun si biciclete. Am mers pe beciucleta pana la 35 de ani. E o chestie tare naspa sa intri in birou la ora 9 mirosind deja a transpiratie. Si tare as vrea sa va vad mergand pe bicicleta prin Bucuresti imbracati in costum. Ori macar cu pantaloni de stofa, camasa si cravata.
E o mare tampenie! Iar in RATB... e si mai naspa!
Vara crapi de cald, iarna te coci de frig. Asta in timp ce incerci sa iti pastrezi echilibrul tinandu-te cum poti de barele jegoase, pline de ceva ce nici nu incerci sa identifici... unsuros si negricios. Brrrr!
Asta e!
Eu unul raman la masina. Pana cand o fi interzisa sau pana cand Pamantul va binevoi sa ne trimita pe toti la dracu'...
marți, 16 septembrie 2008
Din nou... toamna...
A trecut si vara... Aproape ca n-am simtit-o... Timpul pare sa-si fi accelerat curgerea in anii din urma...
Toamna asta ne-a luat cam din scurt. Direct. Ca o lovitura de pumn in falca atunci cand esti cu garda jos. Frig, ploaie, vant.
Nesimtire. Soferi cu tupeu. Elevi care traverseaza strada in carduri pe unde le da prin cap. Pensionari care sprinteaza de pe trotuar drept in fata masinii. Motociclisti care se plang ca nu-i vad conducatorii auto cand fac slalom pe autostrada la peste 150 pe ora... Si iar, Romania! Un amestec deconcertant de neseriozitate si permanenta. De nesimtire si puritate. De balcanism si latinitate. Nici nu stii daca sa o urasti. E ca si cand ai da pumni intr-un zid de cauciuc. Romanul sta cu chirie in 2 camere in Militari si isi cumpara Passat in leasing, tunat second hand din Germania... Are o slujba de kko dar e la stat, asadar poate... sa stea!
S-au umplut iar hipermarketurile. Nimeni nu-si mai ia rechizite de la librarie si nici haine de la magazinul de confectii. De asemenea, macelariile s-au cam desfiintat si nu le merge bine nici buticurilor... Totul se ia de la supermarket. Branza, adidasi, salam de vara, biciclete, calculatoare, uniforme scolare, caiete, carioci, pahare, paine... O fi bine? O fi rau? Este, oricum...
Si te-apuca asa, deodata un soi de tristete si de nostalgie, de-ti vine sa te-mbraci in camasa "pepit" apretata, si sa-ti pui pantalonii aceia din stofa de lana, intepatori, sa incalti pantofii noi, lustruiti de tata de cu seara, sa apuci de toarta ghiozdanul mirosind a piele noua, a vinilin si a cerneala de tipar si sa fugi spre scoala. Suna clopotelul! Toamna frumoasa...
Toamna asta ne-a luat cam din scurt. Direct. Ca o lovitura de pumn in falca atunci cand esti cu garda jos. Frig, ploaie, vant.
Nesimtire. Soferi cu tupeu. Elevi care traverseaza strada in carduri pe unde le da prin cap. Pensionari care sprinteaza de pe trotuar drept in fata masinii. Motociclisti care se plang ca nu-i vad conducatorii auto cand fac slalom pe autostrada la peste 150 pe ora... Si iar, Romania! Un amestec deconcertant de neseriozitate si permanenta. De nesimtire si puritate. De balcanism si latinitate. Nici nu stii daca sa o urasti. E ca si cand ai da pumni intr-un zid de cauciuc. Romanul sta cu chirie in 2 camere in Militari si isi cumpara Passat in leasing, tunat second hand din Germania... Are o slujba de kko dar e la stat, asadar poate... sa stea!
S-au umplut iar hipermarketurile. Nimeni nu-si mai ia rechizite de la librarie si nici haine de la magazinul de confectii. De asemenea, macelariile s-au cam desfiintat si nu le merge bine nici buticurilor... Totul se ia de la supermarket. Branza, adidasi, salam de vara, biciclete, calculatoare, uniforme scolare, caiete, carioci, pahare, paine... O fi bine? O fi rau? Este, oricum...
Si te-apuca asa, deodata un soi de tristete si de nostalgie, de-ti vine sa te-mbraci in camasa "pepit" apretata, si sa-ti pui pantalonii aceia din stofa de lana, intepatori, sa incalti pantofii noi, lustruiti de tata de cu seara, sa apuci de toarta ghiozdanul mirosind a piele noua, a vinilin si a cerneala de tipar si sa fugi spre scoala. Suna clopotelul! Toamna frumoasa...
luni, 14 aprilie 2008
In vizita... la rude
E teribil timpul...
Duminica... zi calduroasa, frumoasa, de vara.
Hai sa mergem... la plimbare.
Plecam pe la zece catre un oras teleormanean de unde este originara mama.
Mai am acolo rude, prin alianta. Veri. Sau cel putin asa cred...
Ne oprim intai la un magazin, de unde luam ceva alimente (faina, orez, zahar, ulei, fructe, dulciuri, branzeturi) ca pentru niste oameni sarmani si batrani inainte de sarbatori.
Ne indreptam spre iesirea din oras pe Soseaua Alexandriei. Pentru cine nu stie, asta e in capatul Caii Rahovei... Trec cu greu de zona Pietei Rahova. Toata lumea traverseaza buluc pe unde ii trazneste prin cap. In fine... ies pe Sosea... Drumul destul de bun... Doar ca traverseaza o gramada de localitati, iar pe langa Bucuresti toti parcheaza pe unde le tuna. Ajung la un moment dat in Bragadiru sa merg pe sensul celalalt. Sensul meu de mers (2 benzi) e tot ocupat de masini parcate. Dubla parcare. Tripla parcare, ba chiar si cvadrupla... daca o fi existand asa ceva... In fine... taranii tot tarani.
Ajungem in Alexandria, destul de usor. Drumul surprinzator de bun, desi are doar o banda pe sens cea mai mare parte. Trafic putin. 3-4 masini vizibile la un moment dat. Drum drept, ca tras cu rigla pe 70% din lungime. Multi marlani si figuranti dar asta e... asa e in sud...
In Alexandria, GPS-ul sughita de cateva ori dar reuseste intr-un final apoteotic sa ma scoata pe DN52 catre Turnu Magurele. Drum mai prost dar inca bun, mare diferenta de drumul dintre DN1 si Targoviste din episodul trecut...
Fara crapaturi sau gropi. Doar denivelari, ca niste valuri pe toata latimea soselei. Nu dupa mult timp Rodica imi cere sa incetinesc. Are... rau de mare. O doare capul si-i vine sa verse. Nu merg cu mai mult de 60 la ora. Dupa circa o ora ajungem la Turnu Magurele... Priveliste placuta a orasului... care pare mai degraba un sat. Revad in minte amintirile de la ultima vizita pe aici. Aveam cred, 6 sau 7 ani... Intrarea in oras e de sus, de pe dealuri. In oras, drum foarte prost. Gasesc strada pe care o caut. Ciudat! In amintirea mea era imens de larga... Acum e doar cat aleea dintre blocuri pe care locuiesc...
Intr-unul dintre blocurile din fata, inmormantare. Un tanar, probabil o celebritate locala. Toata strada aproape e blocata de lume. Cred ca pe putin 1000 de oameni. Cu greu ma strecor sub privirile dezaprobator curioase ale celor prezenti. Parchez ceva mai deoparte si o las pe Rodica in masina. Ma duc catre numarul pe care il stiam... SURPRIZA! Gard de tabla zincata, pe schelet din teava patrata. Casa renovata noua, dar tot cum o stiam, cu spatele la strada, imediat langa gard... intrarea putin in dreapta. Poarta noua, frumoasa, balamale noi. Numar metalic de alama pe poarta.
Nu se poate... doar daca s-a mai mutat cineva cu ei... De unde sa fi avut ei bani sa renoveze... Prin poarta vad o gradina minunata, cu gazon verde si multe, multe lalelel inflorite. Sun. Inca odata. Apare o femeie, cam la 40-45 de ani, micuta de statura... pare vag cunoscuta... O salut, ma recomand... Spun pe cine caut... Imi spune ca ea a cumparat casa de la familia pe care o caut... Mai exact de la sotie... S-au prapadit amandoi... El in 2000, ea acum vreun an si ceva... Ii multumesc pentru amabilitate, ma scuz de deranj, ii spun cine sunt si ce fel de ruda eram cu raposatii... Ea pare vag incurcata. O complimentez pentru ce-a facut cu casa. Imi cer scuze si ma indepartez. Femeia inchide poarta pe jumatate stanjenita, pe jumatate usurata.
Ma intorc la masina, ii spun Rodicai care e situatia. Plecam. Iesim de pe strada si ne oprim ceva mai departe, in parcarea goala din fata unui bloc. Bem niste pepsi, rontaim niste covrigei. Filozofam asupra vietii. Ce-ar fi fost daca... dar n-a fost... Revenim la Bucuresti. O zi trista. Simteam totusi cumva ca ei nu mai sunt... Pacat. Dumnezeu sa-i ierte!
Duminica... zi calduroasa, frumoasa, de vara.
Hai sa mergem... la plimbare.
Plecam pe la zece catre un oras teleormanean de unde este originara mama.
Mai am acolo rude, prin alianta. Veri. Sau cel putin asa cred...
Ne oprim intai la un magazin, de unde luam ceva alimente (faina, orez, zahar, ulei, fructe, dulciuri, branzeturi) ca pentru niste oameni sarmani si batrani inainte de sarbatori.
Ne indreptam spre iesirea din oras pe Soseaua Alexandriei. Pentru cine nu stie, asta e in capatul Caii Rahovei... Trec cu greu de zona Pietei Rahova. Toata lumea traverseaza buluc pe unde ii trazneste prin cap. In fine... ies pe Sosea... Drumul destul de bun... Doar ca traverseaza o gramada de localitati, iar pe langa Bucuresti toti parcheaza pe unde le tuna. Ajung la un moment dat in Bragadiru sa merg pe sensul celalalt. Sensul meu de mers (2 benzi) e tot ocupat de masini parcate. Dubla parcare. Tripla parcare, ba chiar si cvadrupla... daca o fi existand asa ceva... In fine... taranii tot tarani.
Ajungem in Alexandria, destul de usor. Drumul surprinzator de bun, desi are doar o banda pe sens cea mai mare parte. Trafic putin. 3-4 masini vizibile la un moment dat. Drum drept, ca tras cu rigla pe 70% din lungime. Multi marlani si figuranti dar asta e... asa e in sud...
In Alexandria, GPS-ul sughita de cateva ori dar reuseste intr-un final apoteotic sa ma scoata pe DN52 catre Turnu Magurele. Drum mai prost dar inca bun, mare diferenta de drumul dintre DN1 si Targoviste din episodul trecut...
Fara crapaturi sau gropi. Doar denivelari, ca niste valuri pe toata latimea soselei. Nu dupa mult timp Rodica imi cere sa incetinesc. Are... rau de mare. O doare capul si-i vine sa verse. Nu merg cu mai mult de 60 la ora. Dupa circa o ora ajungem la Turnu Magurele... Priveliste placuta a orasului... care pare mai degraba un sat. Revad in minte amintirile de la ultima vizita pe aici. Aveam cred, 6 sau 7 ani... Intrarea in oras e de sus, de pe dealuri. In oras, drum foarte prost. Gasesc strada pe care o caut. Ciudat! In amintirea mea era imens de larga... Acum e doar cat aleea dintre blocuri pe care locuiesc...
Intr-unul dintre blocurile din fata, inmormantare. Un tanar, probabil o celebritate locala. Toata strada aproape e blocata de lume. Cred ca pe putin 1000 de oameni. Cu greu ma strecor sub privirile dezaprobator curioase ale celor prezenti. Parchez ceva mai deoparte si o las pe Rodica in masina. Ma duc catre numarul pe care il stiam... SURPRIZA! Gard de tabla zincata, pe schelet din teava patrata. Casa renovata noua, dar tot cum o stiam, cu spatele la strada, imediat langa gard... intrarea putin in dreapta. Poarta noua, frumoasa, balamale noi. Numar metalic de alama pe poarta.
Nu se poate... doar daca s-a mai mutat cineva cu ei... De unde sa fi avut ei bani sa renoveze... Prin poarta vad o gradina minunata, cu gazon verde si multe, multe lalelel inflorite. Sun. Inca odata. Apare o femeie, cam la 40-45 de ani, micuta de statura... pare vag cunoscuta... O salut, ma recomand... Spun pe cine caut... Imi spune ca ea a cumparat casa de la familia pe care o caut... Mai exact de la sotie... S-au prapadit amandoi... El in 2000, ea acum vreun an si ceva... Ii multumesc pentru amabilitate, ma scuz de deranj, ii spun cine sunt si ce fel de ruda eram cu raposatii... Ea pare vag incurcata. O complimentez pentru ce-a facut cu casa. Imi cer scuze si ma indepartez. Femeia inchide poarta pe jumatate stanjenita, pe jumatate usurata.
Ma intorc la masina, ii spun Rodicai care e situatia. Plecam. Iesim de pe strada si ne oprim ceva mai departe, in parcarea goala din fata unui bloc. Bem niste pepsi, rontaim niste covrigei. Filozofam asupra vietii. Ce-ar fi fost daca... dar n-a fost... Revenim la Bucuresti. O zi trista. Simteam totusi cumva ca ei nu mai sunt... Pacat. Dumnezeu sa-i ierte!
duminică, 9 martie 2008
Despre ANGAJAT SI ANGAJATOR
Am avut o discutie interesanta cu un coleg. Despre ce inseamna in general sa fii angajat.
A rezultat urmatorul... hmmm... decalog al salariatulu/ salariatei:
1. Angajatorul vrea sa ti-o traga. Indiferent cum, indiferent de cate ori. Vrea sa ti-o traga la salariu, la job description, la cartea de munca si chiar, in adevaratul sens al cuvantului.
2. Fisa de post (daca exista), fie nu contine toate sarcinile, fie este ignorata direct.
3. Salariul negociat va fi valabil doar cata vreme se discuta. La angajare vei avea un alt salariu, obtinut din primul dupa formula: Sa=Sn*(Varsta/Anul in care ne aflam) totul impartit la pi/4.
4. Tu si angajatorul sunteti pe pozitii ireconciliabil antagoniste. Adica n-o sa fiti prieteni niciodata!
5. Stoarce-l! Fara mila. De orice picatura de salariu, de orice bonificatie, prima, bon de masa, de benzina sau telefon gratuit.
6. Tu vei fi intotdeauna in pierdere. Angajatorul este cel cu painea si cutitul. Felia ta va fi intotdeauna mai mica iar a lui mai mare,
7. Tine minte - marile batalioane au intotdeauna dreptate. Cand vrei sa bati cu pumnul in masa, asigura-te ca n-o faci de unul singur.
8. Aminteste-ti ca angajatorului nu-i pasa nici daca crapi nici daca divortezi. E cazul sa-ti aperi sanatatea si familia singur si sa nu-ti imaginezi ca-i va pasa cuiva daca ti le pierzi.
9. Cel mai bine e sa fi propriul tau angajat. Daca poti, da-i drumul. Nu astepta, nu te mai intreba. Sigur faci bine.
10. Tine minte ca nimeni nu s-a imbogatit muncind pentru altul. Vezi asadar cum poti munci IN PRIMUL RAND PENTRU TINE!
Ei, ce ziceti?!
A rezultat urmatorul... hmmm... decalog al salariatulu/ salariatei:
1. Angajatorul vrea sa ti-o traga. Indiferent cum, indiferent de cate ori. Vrea sa ti-o traga la salariu, la job description, la cartea de munca si chiar, in adevaratul sens al cuvantului.
2. Fisa de post (daca exista), fie nu contine toate sarcinile, fie este ignorata direct.
3. Salariul negociat va fi valabil doar cata vreme se discuta. La angajare vei avea un alt salariu, obtinut din primul dupa formula: Sa=Sn*(Varsta/Anul in care ne aflam) totul impartit la pi/4.
4. Tu si angajatorul sunteti pe pozitii ireconciliabil antagoniste. Adica n-o sa fiti prieteni niciodata!
5. Stoarce-l! Fara mila. De orice picatura de salariu, de orice bonificatie, prima, bon de masa, de benzina sau telefon gratuit.
6. Tu vei fi intotdeauna in pierdere. Angajatorul este cel cu painea si cutitul. Felia ta va fi intotdeauna mai mica iar a lui mai mare,
7. Tine minte - marile batalioane au intotdeauna dreptate. Cand vrei sa bati cu pumnul in masa, asigura-te ca n-o faci de unul singur.
8. Aminteste-ti ca angajatorului nu-i pasa nici daca crapi nici daca divortezi. E cazul sa-ti aperi sanatatea si familia singur si sa nu-ti imaginezi ca-i va pasa cuiva daca ti le pierzi.
9. Cel mai bine e sa fi propriul tau angajat. Daca poti, da-i drumul. Nu astepta, nu te mai intreba. Sigur faci bine.
10. Tine minte ca nimeni nu s-a imbogatit muncind pentru altul. Vezi asadar cum poti munci IN PRIMUL RAND PENTRU TINE!
Ei, ce ziceti?!
marți, 4 martie 2008
Despre un weekend aproape mortal...
La propriu!
Sambata a inceput macabru.
Sarbatoare religioasa. Sambata mortilor. Coliva. Slujbe. Preoti. Cimitire (4, luate la rand) de la 7 dimineata in masina, colindat toata partea de nord a capitalei, Baneasa, Damaroaia, Tunari, Pipera, Straulesti... pe acolo pe unde se afla parintii mei si ai Rodicai. Rude mai mult sau mai putin indepartate. Tigani care dau navala peste tine ca sa mai primeasca si ei ceva. Miros de lumanari ieftine, tamaie, coliva si vin.
Mormaitul plictisit al preotilor si clinchetul metalic al cadelnitei. Atat va ramane si din noi? Cine oare isi va mai aminti de mine peste 40 de ani? Eu imi amintesc inca de bunica mea... De fapt de amandoua... Nepotii mei insa nu vor mai sti de ele... Poate doar de bunicii lor. Si de parinti. De fapt insa care e spilul? De ce ar trebui sa-si mai aminteasca cineva de noi?
Ajung acasa epuizat, cad frant si dorm....
Duminica. Nevasta are idei. Vreme frumoasa dar cu vant foarte puternic. Hai sa ne plimbam zice. OK. Hai. Il invitam si pe vecinu'... Ne urcam in Logan, facem plinu' si o luam spre Targoviste, la noroc. Ceasu' rau ne pune sa plecam dupa mintea GPS-ului... Obiectul diabolic ne duce pe A1 catre Pitesti vreo 60 de Km dupa care zice sa o luam spre nord. Catre Targoviste. Proasta inspiratie. Mai bine ieseam pe la Chitila pe DN7. Drum super, ca matasea. De la iesirea de pe autostrada si pana la Targoviste, viteza medie 25 Km/h. Drum super prost. Rupi si un Hummer pe el. Ajungem intr-un tarziu in Cetatea de Scaun a Munteniei. Ne baladam ceva prin oras... Apoi... Hai spre Sinaia! Alta varianta, mai putin proasta decat cea anterioar. Ne duce printr-un sat, Moroieni foarte... de culoare daca intelegeti ce vreau sa spun... Ne oprim in Sinaia, aer rece, curat, 10 grade, cer albastru si senin ca sticla. Culmi inzapezite in fundal. Frumos. Pornim spre casa. De data asta pe DN1. Fara incercari si fara figuri. Conduce vecinu'... La intrarea pe centura Ploiestiului, coada pe banda 2. Noi ne incadram pe banda 1. Nu trecem bine de coada (maxim 2 metri) ca auzim in spate scrasnet scurt de frane si apoi trei bubuituri. Un tip, venind dinspre munte, cu peste 100 pe ora, n-a vazut coada (cum dracu?! era senin, ziua in amiaza mare, pe la 1-2 si erau peste 30 de masini), a intrat cu toata viteza in ultimul "clasat", l-a aruncat in masina din fata lui si apoi, cu totul in urmatoarea masina. Va dati seama cu ce viteza a venit? Si acum chestia cu adevarat tare. Cu doar 2 minute inainte sugerasem sa ne asezam la coada ca sa intram la Metro Ploiesti. Vecinu', caruia nu-i plac cozile a refuzat, a trecut pe banda 1 si a continuat spre Bucuresti. Asta probabil ne-a salvat viata. Altfel... noi am fi fost ultimii din coada!!! Pot deci sa spun ca duminica m-am nascut a doua oara...
O saptamana buna!
Sambata a inceput macabru.
Sarbatoare religioasa. Sambata mortilor. Coliva. Slujbe. Preoti. Cimitire (4, luate la rand) de la 7 dimineata in masina, colindat toata partea de nord a capitalei, Baneasa, Damaroaia, Tunari, Pipera, Straulesti... pe acolo pe unde se afla parintii mei si ai Rodicai. Rude mai mult sau mai putin indepartate. Tigani care dau navala peste tine ca sa mai primeasca si ei ceva. Miros de lumanari ieftine, tamaie, coliva si vin.
Mormaitul plictisit al preotilor si clinchetul metalic al cadelnitei. Atat va ramane si din noi? Cine oare isi va mai aminti de mine peste 40 de ani? Eu imi amintesc inca de bunica mea... De fapt de amandoua... Nepotii mei insa nu vor mai sti de ele... Poate doar de bunicii lor. Si de parinti. De fapt insa care e spilul? De ce ar trebui sa-si mai aminteasca cineva de noi?
Ajung acasa epuizat, cad frant si dorm....
Duminica. Nevasta are idei. Vreme frumoasa dar cu vant foarte puternic. Hai sa ne plimbam zice. OK. Hai. Il invitam si pe vecinu'... Ne urcam in Logan, facem plinu' si o luam spre Targoviste, la noroc. Ceasu' rau ne pune sa plecam dupa mintea GPS-ului... Obiectul diabolic ne duce pe A1 catre Pitesti vreo 60 de Km dupa care zice sa o luam spre nord. Catre Targoviste. Proasta inspiratie. Mai bine ieseam pe la Chitila pe DN7. Drum super, ca matasea. De la iesirea de pe autostrada si pana la Targoviste, viteza medie 25 Km/h. Drum super prost. Rupi si un Hummer pe el. Ajungem intr-un tarziu in Cetatea de Scaun a Munteniei. Ne baladam ceva prin oras... Apoi... Hai spre Sinaia! Alta varianta, mai putin proasta decat cea anterioar. Ne duce printr-un sat, Moroieni foarte... de culoare daca intelegeti ce vreau sa spun... Ne oprim in Sinaia, aer rece, curat, 10 grade, cer albastru si senin ca sticla. Culmi inzapezite in fundal. Frumos. Pornim spre casa. De data asta pe DN1. Fara incercari si fara figuri. Conduce vecinu'... La intrarea pe centura Ploiestiului, coada pe banda 2. Noi ne incadram pe banda 1. Nu trecem bine de coada (maxim 2 metri) ca auzim in spate scrasnet scurt de frane si apoi trei bubuituri. Un tip, venind dinspre munte, cu peste 100 pe ora, n-a vazut coada (cum dracu?! era senin, ziua in amiaza mare, pe la 1-2 si erau peste 30 de masini), a intrat cu toata viteza in ultimul "clasat", l-a aruncat in masina din fata lui si apoi, cu totul in urmatoarea masina. Va dati seama cu ce viteza a venit? Si acum chestia cu adevarat tare. Cu doar 2 minute inainte sugerasem sa ne asezam la coada ca sa intram la Metro Ploiesti. Vecinu', caruia nu-i plac cozile a refuzat, a trecut pe banda 1 si a continuat spre Bucuresti. Asta probabil ne-a salvat viata. Altfel... noi am fi fost ultimii din coada!!! Pot deci sa spun ca duminica m-am nascut a doua oara...
O saptamana buna!
miercuri, 30 ianuarie 2008
joi, 3 ianuarie 2008
Ziua ninge, noaptea ninge...
Si nu doar atat! Mai si viscoleste!
Da... Incepand de ieri dupa amiaza, 2 ianuarie, in Bucuresti ca si in toata Romania sudica si sud-estica, ninge ca intr-un cosmar. Sau ca intr-o ilustrata de Craciun. Atata doar ca Bucurestiul nu e Laponia.
Desigur, ca de obicei, autoritatile au fost prinse pe picior gresit. Cum naiba sa-si imagineze cineva ca o sa ninga in ianuarie?!
Ca de obicei, trei tractoare amarate scarpina zapada cu perii si mici lame de buldozer.
Pe strazile laterale e catastrofa. Viscolul a troienit zapada in movile de inaltimea unei masini. Adica circa 1 metru. Domnul primar general (cu litera mica, special, e unul din cei mai ineficienti pe care Capitala i-a avut vreodata), se pare ca nici macar nu a fost in Bucuresti. Pai ce? El n-are dreptul la o vacanta in tari mai calde?!
Si uite asa, azi am plecat de acasa pe la 7.15 si am ajuns la serviciu marsaluind pe jos pe la 9.30.
Lasand la o parte faptul ca intreprinderea in sine m-a facut mandru de posibilitatile fizice pe care (inca!) le mai am, ma intreb in continuare DE CE DRACU NU MERG NICI MACAR TRAMVAIELE?!.
Autobuzele pe bulevardele mari aproape ca circulau. Daca aveai suficienta rabdare prindeai unul.
Insa pe artere importante cum ar fi Soseaua Progresului (cunoscuta mai bine ca Artera Trafic Greu), nu circula NIMIC. Tramvaie lipsa. Trotuare cu nameti pana la piept. Din latimea de 2 benzi pe sens a soselei sunt aproape eliberate 2.
La intoarcerea acasa, Iuliu Maniu e aproape liber. S-a imprastiat chestia aia ecologica pe baza de melasa care s-a folosit si anul trecut, care topeste rapid zapada dar formeaza un soi de noroi super-lipicios.
In fine... Bulevardul Timisoara e inca inzapezit si la 5 seara.
Iar strada mea, langa Politehnica are doar niste sleauri timide de la aventurierii care s-au hazardat sa iasa. Masina mea seamana cu un delusor. Peste cei aproape 100 de cm inaltime ai Loganului s-a mai pus cam jumatate de metru de zapada. Il las asa. Sa doarma si el saracu' sub zpada...
Asadar: zapada cu ghiotura, utilaje pe sponci (apropo! la grosimea asta a stratului ar fi mers turbofreze, nu?), strazi blocate, oamenii merg pe jos la lucru... Alooo! Dom' Primar! Se aude?
Ar fi trebuit ca noi, cei care am mers pe jos azi la serviciu sa fi mers in fata primariei generale si sa il luam la bulgarit pe dom' Videanu si dom' Murgeanu.
Da' las' ca vin ele alegerile! De data asta ma duc NEAPARAT! Si stiu eu IMPOTRIVA CUI O SA VOTEZ!
@#$%%^%^@#$%#$%@#!!!!!S@#@#!@$!#@R@#%$@#$WEFWEFWEF#$T%@#$
Ati inteles, nu?!
Da... Incepand de ieri dupa amiaza, 2 ianuarie, in Bucuresti ca si in toata Romania sudica si sud-estica, ninge ca intr-un cosmar. Sau ca intr-o ilustrata de Craciun. Atata doar ca Bucurestiul nu e Laponia.
Desigur, ca de obicei, autoritatile au fost prinse pe picior gresit. Cum naiba sa-si imagineze cineva ca o sa ninga in ianuarie?!
Ca de obicei, trei tractoare amarate scarpina zapada cu perii si mici lame de buldozer.
Pe strazile laterale e catastrofa. Viscolul a troienit zapada in movile de inaltimea unei masini. Adica circa 1 metru. Domnul primar general (cu litera mica, special, e unul din cei mai ineficienti pe care Capitala i-a avut vreodata), se pare ca nici macar nu a fost in Bucuresti. Pai ce? El n-are dreptul la o vacanta in tari mai calde?!
Si uite asa, azi am plecat de acasa pe la 7.15 si am ajuns la serviciu marsaluind pe jos pe la 9.30.
Lasand la o parte faptul ca intreprinderea in sine m-a facut mandru de posibilitatile fizice pe care (inca!) le mai am, ma intreb in continuare DE CE DRACU NU MERG NICI MACAR TRAMVAIELE?!.
Autobuzele pe bulevardele mari aproape ca circulau. Daca aveai suficienta rabdare prindeai unul.
Insa pe artere importante cum ar fi Soseaua Progresului (cunoscuta mai bine ca Artera Trafic Greu), nu circula NIMIC. Tramvaie lipsa. Trotuare cu nameti pana la piept. Din latimea de 2 benzi pe sens a soselei sunt aproape eliberate 2.
La intoarcerea acasa, Iuliu Maniu e aproape liber. S-a imprastiat chestia aia ecologica pe baza de melasa care s-a folosit si anul trecut, care topeste rapid zapada dar formeaza un soi de noroi super-lipicios.
In fine... Bulevardul Timisoara e inca inzapezit si la 5 seara.
Iar strada mea, langa Politehnica are doar niste sleauri timide de la aventurierii care s-au hazardat sa iasa. Masina mea seamana cu un delusor. Peste cei aproape 100 de cm inaltime ai Loganului s-a mai pus cam jumatate de metru de zapada. Il las asa. Sa doarma si el saracu' sub zpada...
Asadar: zapada cu ghiotura, utilaje pe sponci (apropo! la grosimea asta a stratului ar fi mers turbofreze, nu?), strazi blocate, oamenii merg pe jos la lucru... Alooo! Dom' Primar! Se aude?
Ar fi trebuit ca noi, cei care am mers pe jos azi la serviciu sa fi mers in fata primariei generale si sa il luam la bulgarit pe dom' Videanu si dom' Murgeanu.
Da' las' ca vin ele alegerile! De data asta ma duc NEAPARAT! Si stiu eu IMPOTRIVA CUI O SA VOTEZ!
@#$%%^%^@#$%#$%@#!!!!!S@#@#!@$!#@R@#%$@#$WEFWEFWEF#$T%@#$
Ati inteles, nu?!
marți, 1 ianuarie 2008
Ura! Am mai pacalit unu'...
Adica inca un an...
Ma gandeam la ce-am scris duminica... Despre calculatoare. Recitind, imi dau seama poate pentru prima data cu adevarat ca marea problema a civilizatiei noastre tinde sa devina calculatorul.
Incepem sa nu mai relationam - ne intalnim pe "mess". O prostie oricat de enorma devine plauzibila, ba chiar evident corecta prin legitimarea cu ajutorul cuvintelor magice: "sunt date prelucrate cu calculatorul". Masinaria asta mica si complet idioata incepe sa devina substitut de inteligenta si chiar de opinie personala.
E adesea psihanalist sau psihoterapeut si uneori partener de evadari schizoide pentru unii dintre noi.
Sunt din ce in ce mai convins ca sfarsitul speciei nu va veni de la asteroizi sau de la virusi, nici de la incalzire globala.
Probabil calculatorul va fi instrumentul pieirii. Nu prin "the rise of the machines" si nici prin scenarii de tip TERMINATOR.
Ci probabil prin dependenta noastra graduala de aceasta "masina de gandit".
Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un verset din Biblia Catolica Portocalie (un document fictional din "Dune" de Frank Herbert): "Sa nu-ti faci masina dupa chipul si asemanarea mintii omului."
Ma gandeam la ce-am scris duminica... Despre calculatoare. Recitind, imi dau seama poate pentru prima data cu adevarat ca marea problema a civilizatiei noastre tinde sa devina calculatorul.
Incepem sa nu mai relationam - ne intalnim pe "mess". O prostie oricat de enorma devine plauzibila, ba chiar evident corecta prin legitimarea cu ajutorul cuvintelor magice: "sunt date prelucrate cu calculatorul". Masinaria asta mica si complet idioata incepe sa devina substitut de inteligenta si chiar de opinie personala.
E adesea psihanalist sau psihoterapeut si uneori partener de evadari schizoide pentru unii dintre noi.
Sunt din ce in ce mai convins ca sfarsitul speciei nu va veni de la asteroizi sau de la virusi, nici de la incalzire globala.
Probabil calculatorul va fi instrumentul pieirii. Nu prin "the rise of the machines" si nici prin scenarii de tip TERMINATOR.
Ci probabil prin dependenta noastra graduala de aceasta "masina de gandit".
Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de un verset din Biblia Catolica Portocalie (un document fictional din "Dune" de Frank Herbert): "Sa nu-ti faci masina dupa chipul si asemanarea mintii omului."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)