duminică, 30 decembrie 2007

Maine anul se-nnoieste...

Si uite-asa a mai trecut unul. Un an. 2007. Wow... Mi-am facut ordine printre amintiri zilele trecute... Am dat peste un desenash de prin clasa a cincea... Cica "Eu in Anul 2000". Nave cosmice, spatiu, galaxii si roboti... Drace! Atunci mai erau doar vreo 26-27 de ani pana in anul 2000. Si mi se parea o vesnicie. Suficient de mult pentru ca lumea in care traiam sa fie schimbata. Si nu oricum. Ci din temelii. 2000 era o granita fabuloasa. Frontiera catre un "maine" enigmatic si robotizat. Un maine Science-Fiction. Un maine decupat din Star-Trek.
Azi nu prea seamana cu "mainele" meu din 1973... si totusi... Pe atunci visam la rachete, azi avem calculatoare. Visam la explorarea spatiului, azi avem Second Life. Visam la lupte cu extraterestri si la salvarea in-extremis a vietii pe planeta. Azi le avem. In jocuri pe calculator. Visam la o omenire infratita si unica. Azi avem fragmentare, super-fragmentare, independenta, separatism, terorism, deznationalizare, dezumanizare, poluare, catastrofe climatice, incalzire globala. Avem chiar, perspectiva sa... nu mai avem nimic!
Incolo... cu spatiul am cam pus-o... N-a iesit cum am dorit. Rachetele de azi sunt navete, proiectate cam pe vremea cand visam eu la anul 2000. In functiune de vreo 20 de ani. Ba chiar si avioanele noastre dateaza tot de pe atunci. Boeing 747 Jumbo Jet e in serviciu de prin 1970. Si va mai fi pana dupa 2015...
Calculatorul e cam singurul lucru "din viitor" care a intrat in casele noastre. Am totusi sentimentul ca nu folosim cum se cuvine acest extraordinar mijloc de relationare, comunicare, publicare a ideilor si opiniilor care e Internetul... E un loc comun afirmatia asta si e cam tampitzica dar asta n-o face mai putin adevarata.
In fine... Ma gandeam ca mi-ar place mult sa zbor printre stele ca in Star Trek. Ori ca m-ar atrage o civilizatie "futuristo- medievala" asemenea celei din Star Wars...
Uite la ce-am ajuns de la un simplu "La multi ani!"...
Maine anul se-nnoieste...
Hai sa fim sanatosi!

luni, 17 decembrie 2007

Stresu' frate, stresu...

Intotdeauna m-am intrebat de ce or fi bucurestenii asa de stresati?!
Toata lumea e grabita, toti pe varful picioarelor, toti agitati... Vezi traficul: ori de cate ori traficul e blocat pe un sens al strazii, exista un tip "zmecker", de obicei posesor de "tanc" sau de masina de fite, dar nu arareori cu o Dacie ruginita, tipul careia "nimic nu i se mai poate intampla"; exista deci un asemenea tip care, o ia clipind din faruri pe sensul celalalt de mers. Nu conteaza ca de obicei prima banda e blocata de masinile parcate. Nici ca cei ce vin spre el n-au unde se trage din calea lui. Nici ca e ilegal. Nici ca pune in pericol vietile altora. Nu. Tot ce conteaza e ca el se grabeste.
Si pe urma se vaita ca a calcat un amarat sau ca si-a sifonat odorul motorizat intr-un stalp...
In continuare ma intreb: UNDE DRACU S-OR GRABI TOTI?! Ce pierderi pot suferi daca intarzie un sfert de ora? O jumatate de ora?! O ora?! A?! Ce?
Imi place din ce in ce mai putin Bucurestiul. De fapt gresesc... Imi plac din ce in ce mai putin bucurestenii.

Bucuresti - dupa ninsoare....

Asadar duminica a nins... Frumos, ca in povesti... Lin, fara graba, demonstrativ chiar. Totusi, ca sofer nu ma puteam concentra la altceva decat la ce avea sa fie maine dimineata. Adica azi. Imi iau desigur rezerva de timp si cobor mai devreme. Cam pe la 7.30 in loc de 8. Timp de 30 de minute "deszapezesc" Loganul. Adica dau jos de pe el (capota motor, parbriz, plafon, luneta, portbagaj), zapada acumulata acolo. Desigur, masineta mea e cea mai inzapezita din toata parcarea. La vecini abia cateva firicele, a mea e "ingropata" sub vreo 10 cm de zapada. Care a format si un strat de gheata decent pe tot ce e geam. Inclusiv pe oglinzi. Mda... Pornim motor, dam drumul la incalzirea electrica si intr-un tarziu gata! E curata. Dupa aia o scot usor din parcare. Surpriza! Iuliu Maniu e curat. Arata ca si cum ar fi plouat si atat. OK! Putina lume. E abia 8. O tai pe banda 3, intorc pe sensul spre Apaca si apoi ma incadrez in coloana... abia la APACA!!!!.
20 de minute pana la serviciu. Wow! Ce bine ca s-au speriat colegii de trafic...
Adevarul e ca si eu eram nitel speriat... Mai ales cand am vazut ca ninsoarea a inceput din nou...
In fine... idiosincrazii de sofer de nevoie.
Sunt probabil unul din putinii barbati si bucuresteni care poate spune cu mana pe inima ca nu-i place sa conduca masina. Ei bine, da! Sunt sofer de nevoie. Dadeam lunar aproape 6 milioane pe taxi. Acum fac maxim 2 plinuri de benzina. Uneori doar unul. Asta inseamna ca economisesc intre 3 si 4,5 milioane lunar... E drept, e mult mai stresant, dar pe de alta parte economisesc o gramada de bani pe telefon cu comenzile... Ce sa-i faci. No pain no gain!
See ya tomorrow!

duminică, 16 decembrie 2007

La concertu' lu' Banica...

Am decis sa incep si eu sa postez pe un blog.
Sunt multe chestii care ma "pacane" zilnic... Multe din ele poate nu-si vor afla niciodata rezolvare. Dar daca le scriu parca incep sa le rezolv... Asa mi se pare mie...
In fine... Tampenia e congenitala si contagioasa... poate m-oi fi molipsit si eu?!
Aseara am fost la minunatul, epustuflantul si extraordinarul concert al lui Stefan Banica jr.
Mie tipul nu-mi place dar... jumatatea mea semnificativa (cum zic americanii) a luat bilete "ca sa ne culturalizam". Asa ca iata-ne incarcati in masina, impreuna cu fiica unor prieteni pe drum spre Sala Palatului. Aici - balamuc! Simultan, in Piata Revolutiei concert in aer liber - Ducu Bertzi, Dir. 5, Phoenix... Unde sa parchezi?! Le las pe fete langa sala si eu continui sa caut un loc de parcare. Am ajuns, e drept destul de tarziu. Loc de parcare - ioc! Si dupa vreo 30 de km parcursi in jurul Salii Palatului... Renunt! Inauntru nevasta-mea se agita! Locurile noastre ( 30 de euroi bucata) sunt minunate - dar inexistente! Sunt OCUPATE DE CAMERE DE LUAT VEDERI! Dupa parlamentari si agitatie primesc alte locuri. Eu nu mai reusesc sa intru. In disperare de cauza, ma duc la serviciu. Stau acolo pana se termina prostia... pardon! Concertul, si pe urma le iau. Sotia se plange de impasibilitatea politiei fata de speculantii de bilete... In fine, o ducem acasa pe fiica prietenilor si apoi ne plimbam cu masina prin Bucurestiul nocturn... Surpriza! Rodica ma roaga s-o duc sa vada oroarea aia botezata brad din Piata Unirii... Noaptea arata destul de bine... de la o distanta rezonabila... Socant e insa faptul ca pe Splaiul Unirii e si acum blocaj! In fata la Tribunal stau in coada ca ziua, la pranz! Doamne! Ca multe masini mai sunt in Capitala. Ajung acasa doar pentru a-mi gasi locul semi-blocat de o furgoneta... Cu ajutorul lui Dumnezeu si al Rodicai parchez... Mergem acasa, bem cate un vin fiert si inghitim ceva si pe urma la pat. O noapte linistita...