luni, 31 august 2015

Despre ecologie, incalzire globala si nu numai...

Dacă prin cine ştie ce minune, cineva citeşte blogul ăsta, o să mi-o iau mai ceva ca la postarea cu vehiculele pe două roţi. Sunt în general de părere că facem prea multă zarvă cu ecologia. În indiferent ce mod am privi lucrurile, ştiinţific sau religios, planeta asta e a noastră. Adică a oamenilor. Ce facem noi cu mediul înconjurător e treaba noastră. Atâta vreme cât nu ne otrăvim singuri, totul pare ok. PARE! Sigur, mi s-ar părea destul de normal ca şi nepoţii mei să vadă tigrii vii.. Nu neapărat si în libertate. Un tigru liber, în epoca suprapopulării este un lux pe care curând omenirea nu şi-l va mai permite. Este cazul să înţelegem asta. Cu excepţia fericitului caz în care vom reuşi să colonizăm alte planete, comparabile cu Pământul, lucru care sincer, nu are şanse să se întâmple prea curând în altă parte decât în romanele SF, nu văd cum ne vom permite să folosim suprafeţe uriaşe de teren, pe care ar putea trăi şi de pe care s-ar putea hrăni oameni, pentru a creşte tigri, rinoceri, elefanţi sau, de ce nu, balene. Mai devreme sau mai târziu, probabil, vor dispare cu toatele, întâi cele mari si apoi cele mici. Dacă vom păstra mostre de ADN poate cândva vom putea să le reconstituim. Nu ştiu foarte bine în ce scop, dar fie... Şi uite-aşa ajungem la marota preferată a ecologiştilor - încălzirea globală. Generată, după opinia lor, de oameni. De specia asta amărâtă care abia a învăţat să spargă atomi şi nici asta nu ştie să facă foarte bine. Ardem combustibili fosili. Mă rog, aşa le spunem noi. Cât or fi de fosili nu prea ştim, fiindcă deocamdată nu ştim exact cum se produce sau cum s-a produs petrolul. Şi nici dacă nu cumva încă se produce. E aici o adevărată încâlceală de interese... Interesul creşterii preţurilor şi al profiturilor, interesul sabotării sau împiedicării dezvoltării de surse alternative de energie. Pe de altă parte, tot noi plătim şi "cercetările" în domeniul energiilor alternative. Fără să ne pese de lucruri pe care deja le avem. Cum ar fi cercetările lui Nicola Tesla. Sau pila Karpen. Sau... motorul cu randament de 70%. Sau multe altele. De ce? Pai... s-ar strica echilibrul economic mondial. Care şi-aşa e cam dezechilibrat. Şi uite, încet-încet ajungem la încălzirea globală... Care, zice lumea, ar fi generată şi amplificată de om. Cum? Păi producem prea multe gaze cu efect de seră... Aşa de multe încât unii disperaţi se apucaseră să monteze filtre cu carbon activ pentru ca pârţurile oilor australiene sau ale vacilor din Argentina să nu producă încălzirea globală... Poate ar trebui să interzicem consumul de fasole şi să introducem tratamentul obligatoriu pentru colita de fermentaţie... Ce importanţă are că suntem încă foarte primitivi. Ştiţi câtă energie consumă omenirea într-un an? Aproximativ cât primesc de la Soare 100 Kmp de teren într-o zi însorită de vară. Ştiţi cât bioxid de carbon degajă activităţile umane într-un an? Inclusiv respiraţia şi... mă rog... eliminarea de gaze... Păi cam cât "respiră" într-o noapte 1500 Kmp de ocean. Da. După vulcani, oceanul planetar e cel mai mare generator de codoi (CO2). Cine din ocean? Algele verzi, unicelulare care produc oxigen prin fotosinteză ziua dar respiră oxigen şi produc CO2, noaptea. Se încălzeşte Pământul... E oare vina noastră? Sau un fenomen natural, fără legătură cu oamenii? Mai degrabă aşa stau lucrurile dacă ne uităm nu mai departe de în urmă cu vreo 1000-1200 de ani. Pe vremea aceea, de prin secolul 7 până prin secolul 12, în emisfera de nord s-a desfăşurat ceea ce s-a numit în vremurile moderne "Optimul climatic nord-european". Adică o climă atât de caldă încât în Anglia creşteau viţă de vie şi caişi. Şi nu doar în Anglia. Atunci şi-a primit Groenlanda numele. Groen - Land - Ţara Verde. Asta fiindcă pe atunci era acoperită de păşuni şi păduri, cam cum e astăzi Suedia sau Finlanda. Şi Labradorul, peninsula îngheţată a nordului canadian, a fost numit Vinland - Ţara Vinului. Aici creşteau pomi fructiferi şi viţă de vie. Cine le-a numit aşa? Păi vikingii, care descoperiseră şi colonizaseră aceste teritorii. E drept, aşezările îndemeiate de ei au dispărut câteva secole mai târziu, când a început Mica Eră Glaciară, o perioadă de geruri şi ierni aspre, care a ţinut până prin secolul XIX şi ale cărei efecte au început să dispară cu adevărat abia odată cu a doua jumătate a secolului XX. A culminat prin secolele XV-XVII cu ierni atât de aspre încât Marea Nordului şi Canalul Mânecii îngheţau, atât de solid şi de complet încât negustorii olandezi traversau în Anglia cu mari sănii trase de câte patru perechi de boi, la vreme de iarnă. Şi dacă îl citiţi pe Dickens o să vedeţi o imagine a Londrei cu zăpezi şi geruri siberiene la vreme de iarnă. Cu sănii, pe străzile înzăpezite. Unde sunt astea astăzi? Londra se bucură de o climă blândă. Ninge rar şi când se întâmplă să cadă mai mult de 1-2 cm de zăpadă, se declară stare de urgenţă naţională şi lumea stă acasă... Toate astea se datorează activităţii umane? Nu cred. Cred mai degrabă că ştiinţa noastră primitivă, care nu înţelege foarte exact CUM funcţionează atmosfera terestră şi care nu e în stare să prevadă vremea cu precizie pe durate mai mari de o săptămână, încă nu înţelege totul. Aşa că iată! Încă un prilej să se îmbogăţească unii şi să sărăcească alţii. Alte elite. Alte oligarhii... Până când? Păi până când o să răbdăm, speriaţi şi înfricoşaţi de spectrul atotputernic al încălzirii globale... Ca de obicei în ultima vreme, cunoaşterea e iarăşi folosită pentru a subjuga, a exploata şi a conduce. Asta să fie menirea ei? Oare?