Sanatatea in vremurile noastre...

Sigur, sanatatea e marea problema a secolului. Nu armele nucleare, nu proliferarea violentei (de fapt, statistic vorbind violenta e mult mai putin prezenta in vremurile noastre decat spre exemplu in viata oamenilor din Evul Mediu). Doar ingrijirea sanatatii. Atat. Au disparut aproape complet medicii de tara care erau in stare sa umble o zi si o noapte cu sareta trasa de cal ca sa ajunga la un amarat de cine stie unde intr-o incercare adesea inutila de a-i salva viata. Nu. Medicul secolului 21 are cabinet si calculator. Adresa de posta electronica. Are fise. Are o gramada de lucruri. Dar nu mai are spiritul de apostolat. Stiu, multi o sa-mi sariti la beregata... Cred insa ca, atata vreme cat ingrijirea sanatatii e o afacere (si cati nu stim medici care au intrat in meseria asta doar fiindca "se castiga" - daca nu curge, pica!), asadar, atata vreme cat ingrijirea sanatatii constituie o afacere, adica se face pentru si "pe" bani, n-are sanse sa devina ceea ce ar trebui sa fie: ingrijirea trupului si a sufletului. Daca ati fi o companie farmaceutica ce-ati face? Ati produce un medicament care VINDECA? Adica o pilula - o iei si gata! Te-ai facut bine! Sau... unul care amelioreaza: o iei, si te simti bine cata vreme iei pastila? De ce oare sunt firmele producatoare de medicamente printre cele mai bogate din lume? De ce medicii sunt printre cei mai bogati cetateni? Si nu ma refer la exceptii ci la MEDIE! Nu ma deranjeaza evidenta prosperitate materiala a celor ce ar trebui sa ne ajute sa ne "facem bine", ci modul in care aceasta e dobandita. Ma deranjeaza lipsa generala de respect fata de pacient. O spun ca si fost (probabil si viitor) pacient. Nu comentez maruntul fapt ca, de fapt, meseria de medic, cea de dascal si cea de preot ar trebui sa fie deschise doar celor cu vocatie. Cu o chemare adevarata pentru apostolat si cu dragoste reala pentru semenii lor. Oameni dispusi sa renunte la bunastarea personala pentru cea a semenilor lor. Oameni asa cum ii vedem in filme si cum arareori ii gasim in viata. Notati ca n-am spus "nu-i gasim" ci doar "arareori ii gasim". Prea arareori... Atat! Inchei doar, amintindu-va ca, in China antica, medicul era platit de "pacientul potential" cata vreme acesta era sanatos. Daca se imbolnavea, medicul il platea pe pacient, iar cheltuielile ocazionate de tratament erau tot in sarcina medicului. Nu vi se pare echitabil? Si noi ii platim pe medici chiar si cand suntem sanatosi. Cei din sistemul de stat sunt platiti din impozitele noastre. Si chiar si cei de la "privat" isi iau o buna parte din plata "legala" (nu "plata informala"), din impozitele pe care le platim cu totii. Problema e cand ne imbolnavim. Tot noi platim. Si cand medicii gresesc... culmea! Nu se intampla nimic. Chiar si cand "gresesc" intentionat. Vezi cazul Ciomu. Nu vreau sa fiu inteles gresti. Acesta nu e un rechizitoriu. Nu e o diatriba antimedicala. E doar aratatul obrazului cu degetul. Atat! Sper doar ca, acolo unde sunt, medicii (cea mai mare parte) se pot privi in oglinda. Cu bine!